În legenda Mănăstirii Curtea de Argeş se spune că tot ce zidea meşterul ziua, noaptea se surpa.
Dar când a îngropat în zidire pe scumpa lui soţie, jertfa cea mai scumpă pentru el, zidul nu s-a mai dărâmat…
Jertfa aceasta i-a dat lucrului său puterea, trăinicia şi frumuseţea!
Tot aşa, toate dorinţele şi gândurile noastre bune nu se pot înfăptui niciodată fără Jertfa cea Scumpă a Mântuitorului nostru Preaiubit!
Dar nici fără partea de suferinţă care ni se cere nouă înşine, împreună cu suferinţa lui Hristos, pentru realizarea scopului mântuitor la care lucrăm (Col. 1, 24).
Tot ce a rămas şi va rămâne trainic şi puternic din tot ce s-a zidit cândva pe lumea aceasta şi se va mai zidi este numai realizarea lui Hristos.
Tot ceea ce a dat şi va da vreodată frumuseţe şi durată unei lucrări, este numai Jertfa lui Iisus, Răscumpărătorul nostru.
Nimic nu se înalţă fără Ea şi nici nu durează cu adevărat nimic şi niciunde fără Ea.
Dar ceea ce este întemeiat pe Hristos şi este legat prin El, oricât ar fi de dărâmat şi de zdrobit, Puterea lui Iisus îl va rezidi şi îl va reface.
Un suflet întemeiat pe o credinţă vie şi puternică în Jertfa Crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos nu va putea fi niciodată zdrobit atât de mult, încât să nu se poată înălţa iarăşi.
Puterea lui Hristos din el e mai tare decât orice prigonire, decât orice lovitură, decât orice nenorocire.
Pot să treacă peste el cât de sălbatic picioarele oamenilor.
Şi pot să-l izbească cu valuri cât de mari nenorocirile, ca pe Iov.
Şi pot să-l învăluie uneori cât de puternice flăcările nimicitoare…
Oricât de mult timp ar ţine acestea,
totuşi, îndată, după ce au trecut flăcările şi valurile,
ba chiar şi în mijlocul lor,
sufletul se reface, se rezideşte, se înalţă nebiruit din nou, prin lucrarea puterii lui Hristos!
O lucrare duhovnicească în care este Hristos… O lucrare sfântă care se întemeiază pe Jertfa Lui şi se hrăneşte cu Jertfa Lui, şi se pătrunde, şi se zideşte în Jertfa Crucii Sale,
lucrarea aceea nu va putea fi nimicită niciodată, de către nici o putere vrăjmaşă.
Oricât ar încerca duhul cel rău prin lovituri din afară sau prin dezbinări dinlăuntru – fiindcă este a Domnului, lucrarea aceea va rezista. Flăcările o vor sfinţi şi o vor curăţi şi ea se va desăvârşi tot mai mult. Căci Domnul o zideşte iarăşi.
Anii grei vor trece
şi uneltele vrăjmaşului se vor uza şi se vor pierde,
iar materialul slab se va lepăda,
– dar ceea ce este curat şi viu în ea, din Dumnezeu, se va reface iarăşi cu siguranţă.
Hristos zideşte mereu.
Hristos lucrează neîncetat.
Hristos nu-Şi lasă niciodată Lucrarea Sa să se dărâme de tot.
Vor obosi şi se vor pierde dărâmătorii, dar Meşterul şi Ziditorul Bisericii Sale nu va obosi, nici nu va fi înfrânt (1 Petru 2, 5; Efes. 2, 10).
Vor părăsi-o poate lucrătorii obosiţi şi descurajaţi,
dar El nu-Şi va lăsa niciodată Lucrarea Sa, ci o va duce până la împlinirea fericită şi strălucită a planului Său pentru care a început-o.
Iată ce măreţ se desfăşoară în mijlocul omenirii, prin veacuri, Lucrarea Bisericii Sale!
Biruitoare şi curată, Moştenirea şi Sămânţa Jertfei lui Hristos trece prin toate, ca soarele printre nori.
Nimic n-o poate nici întuneca şi nici nimici.
Ce este în ea viu şi curat străluceşte; ceea ce este mort şi întinat arde şi se spulberă, dar nimic nu o va abate de la calea ei, până când nu-şi va împlini chemarea pentru care a fost rânduită.
Căci binecuvântat este Hristos, Meşterul şi Ziditorul ei…
şi binecuvântaţi sunt cei care lucrează frumos şi curat, împreună cu El, la desăvârşirea Lucrării lui Dumnezeu (1 Cor. 3, 9-10).
Şi binecuvântate sunt pietrele vii şi ascultătoare cu care o zideşte şi o înfrumuseţează Dumnezeu-Duhul Sfânt.
Da, binecuvântat să fie Numele Tău, Doamne Iisuse, Marele Ziditor al Casei Tatălui!…
Binecuvântată să fie Jertfa Ta cea scumpă pe care se zideşte şi prin care trăieşte şi se desăvârşeşte statornic şi frumos această Casă Sfântă, care este Biserica şi Lucrarea Ta!
Te rugăm, grăbeşte la împlinirea ei, pentru ca Lucrarea aceasta să fie plină de strălucire veşnică, spre slava Tatălui, Făcătorul nostru.
Trimite mereu de la Tatăl pe Duhul Sfânt, Care să aducă şi să aşeze mereu tot mai multe pietre scumpe în zidurile Bisericii vii,
până când vor fi cuprinse în ea toate marginile pământului. Şi toate neamurile omenirii, pe totdeauna.
Să nu rămână afară dintre zidurile ei nimeni, ci înlăuntrul lor să se mântuiască orice suflare pe care ai izvorât-o Tu.
Astfel vor fi risipite pe totdeauna puterile întunericului şi negurile rătăcirilor,
şi amărăciunile tuturor dezbinărilor dintre noi.
Ridică, Doamne Iisuse, cât mai mulţi şi mai buni împreună-lucrători cu Tine la împlinirea acestei Slăvite Zidiri
şi rânduieşte vremi de pace şi libertate în care să se poată grabnic şi fericit împlini totul.
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
Fiul meu, desăvârşirea e nălţimea sfântă care
îţi aduce-a fericirii nemaitulburată stare
când, scăpat şi de povară, şi de-a răului putere,
umbli numai prin credinţă, nu mai umbli prin vedere!
