Ioan Marini Mărturii Traian Dorz

Aduceri aminte: 29 ianuarie 1987

 

La 29 ianuarie 1987 se împlineau patruzeci de ani de la plecarea la Domnul a fratelui Ioan Marini, care în 2 februarie 1947 fusese înmormântat în cimitirul din Săsciori, satul său natal.

În înţelegere cu fratele Ilie Marini din Lancrăm, cu ceilalţi din familia lor şi cu fraţii de la Sebeş, Sibiu, Hunedoara şi alţii am pregătit pentru comemorarea aceasta un program frumos. În duminica aceea am umplut biserica din Săsciori, făcând o mare surpriză şi bucurie tuturor celor de acolo, care de patruzeci de ani nu mai văzuseră aşa ceva în biserica şi în satul lor. Mulţi dintre cei care erau atunci tineri şi apucaseră frumoasele adunări de demult erau acum bătrâni… A fost pentru ei o minune cerească să vadă atât de vie şi de frumoasă astăzi această Oaste a Domnului despre care ei crezuseră că s-a stins de mult, iar acuma se vedea trăind atât de tânără şi de proaspătă ca pe vremea neuitată de acum patruzeci de ani…

Preotul Macarie Roman ne-a primit cu toată bucuria şi ne-a dat loc pentru un cuvânt şi câteva cântări. Cuvântul a fost zguduitor şi cald. Amintirea fraţilor Ioan şi Ilie Marini care lucraseră atât de mult şi de frumos cu zeci de ani înainte prin toată zona asta i-a înduioşat pe toţi săsciorenii… Mulţi dintre ei trăiseră aceste bucurii ei înşişi, alţii le aflaseră de la părinţii lor. Cântările i-au mişcat foarte mult, iar la îndemnul preotului binevoitor, tot corul bisericii şi apoi tot poporul prezent la biserică a început să cânte împreună cu noi. Au fost nişte momente aşa de înălţătoare, cum mai trăisem aici în Săsciori, în satul fratelui Marini, numai cu cincizeci de ani în urmă, când fusesem atât de tineri cu toţii, şi trupeşte, şi sufleteşte, şi noi, şi ei.

După terminarea programului din biserică, am ieşit toţi în cimitir, la mormântul fratelui Marini din faţa bisericii. O mare mulţime dintre săteni au luat parte împreună cu noi la rugăciunea, evocările şi cântările de la mormânt. Şi, cu toate că era foarte frig, atât preotul, cât şi cântăreţi bisericii au stat atenţi până la sfârşitul acestei frumoase evocări memoriale… Fratele Nicolae Marini a avut un frumos cuvânt despre viaţa şi lupta fratelui său mai mare. Întreagă familia Marini a avut o participare pioasă şi caldă la toată desfăşurarea aceasta.

După terminarea sărbătorii de la cimitir, am fost invitaţi cu toţii în casa natală a fratelui Marini, unde am cântat, ne-am rugat şi am evocat din nou împreună, cu duioşie şi lacrimi, frumoasele noastre amintiri trăite aici, în casa asta şi prin locurile acestea atât de neuitate încă pentru noi toţi. Ce bucurie a fost că, după atâţia zeci de ani şi de încercări, am ajuns totuşi să petrecem iarăşi astfel de clipe aici… Numai dragul frate Ilie de la Lancrăm n-a putut veni, din cauza bolii sale grele care îl ţinea la pat şi a vârstei sale de peste 80 de ani. Dar, sufleteşte l‑am simţit cu toată fiinţa prezent între noi.
Traian Dorz,  din“Istoria unei Jertfe”, Vol. IV

Lasă un răspuns