Este adevărat că inima omenească, în mod obişnuit, este foarte slabă.
Că, de multe ori, cea mai slabă adiere prigonitoare o face să tremure, ca frunza plopului (Ier. 17, 9),
că cea mai neînsemnată ameninţare o nelinişteşte
şi cea mai uşoară teamă o înfrânge, o moaie şi o întunecă.
Dar inima cu adevărat înnoită prin Cuvântul lui Dumnezeu, ajunge neclintită şi nebiruită de nimic.
Inima curăţită prin Cuvântul lui Hristos
şi înălţată prin Duhul Sfânt,
şi călită prin focul încercărilor, biruieşte totul şi nu poate fi biruită de nimic, fiindcă harul lui Dumnezeu o face să nu tremure niciodată.
Inima întărită prin încrederea şi siguranţa făgăduinţelor dumnezeieşti
şi luminată de dragostea şi părtăşia cu puterile veşnice
este altfel decât orice alte inimi omeneşti.
Inima aceasta a ajuns neclintită şi neînfricată, netremurătoare şi neînvinsă.
Pe inimile mici le nimicesc chiar şi ispitele mici.
Dar inimile mari nu tremură nici de cele mai aspre vânturi, nici în cele mai ameninţătoare furtuni şi valuri.
Pe credincioşii slabi, începători şi nestatornici, chiar şi nişte oameni de nimic îi pot face să tremure, îi pot face uşor să fugă şi să se lepede.
Dar pe adevăratul credincios, care cu o viguroasă credinţă se bizuieşte pe Dumnezeu, care, după o îndelungată experienţă, a învăţat să cunoască ce pot şi cât pot oamenii, pe acesta nu-l mai poate clinti nimeni şi nimic.
Pe acela care s-a deprins cu orice răbdare şi lipsă, cu orice ocară sau lovituri, pe acela nu, căci aceluia nu-i va mai tremura inima niciodată.
Nici chiar atunci când cei mai de seamă voievozi şi mai puternici tirani se vor ridica ameninţător împotriva lui Hristos.
Nu-i va mai tremura inima de veşti rele,
nu-i va tremura inima nici de legile rele,
nici de zidurile rele,
nici de muncile rele,
nici de mâinile cele mai rele, fiindcă el ţine numai la Hristos.
Cui ţine la viaţa veşnică nespus mai mult decât la toate bucuriile sau întristările lumii, aceluia nu-i mai poate face rău nimic.
Cui ţine la Hristos nespus mai mult decât la toate iubirile vieţii pământeşti, aceluia nici o iubire pământească nu-i va robi inima.
Şi cui nu-i este frică de nici o moarte, aceluia n-are de ce să-i mai tremure inima niciodată pentru viaţa sa.
Şi n-are ce să i-o mai facă să tremure nicăieri, oriunde ar fi dus sau aruncat.
De aceea, sufletul meu şi fiul meu, spune inimii totdeauna: nu te teme şi nu tremura niciodată şi de nimic!
Nu tremura, inima mea, nici de plăcere şi nici de lăcomia după soarta celor cărora le merge bine pe pământ!
Nici după bunurile lumeşti pe care le-ai pierdut sau nu le ai, că nici nu-ţi este spre folos să le ai.
Nu tremura nici de teamă, nici de îngrijorare, nici de nelinişte în faţa nimănui. Şi nu te teme de ameninţările nici unui om. Căci mai puternic, mai aproape şi mai grabnic este Dumnezeu, Care te ocroteşte şi nu te lasă!
Nu tremura, inima mea, decât de o singură primejdie: păcatul.
Şi nu tremura decât de un singur fior: iubirea lui Hristos!
Cu cât te vei apropia cu mai dulce cutremur de dragostea şi de părtăşia lui Hristos, cu atât te vei depărta de orice tremur al fricii de oameni sau de necunoscut.
Căci siguranţa pe care o vei primi în strânsa ta alipire de Domnul, te va face atât de liniştită şi de plină de pace, încât nimic nu te va mai putea face să tremuri, inima mea!
O, Puternic şi sigur Biruitor, Iisuse Doamne,
Tu, Slăvit Dumnezeu şi Făcător al inimii mele, fii binecuvântat!
Îţi mulţumesc pentru toată lumina pe care mi-ai dăruit-o şi pentru toată pacea pe care ai revărsat-o în inima mea în orice cale pe care m-a dus ascultarea de voia Ta
şi slujba mărturisirii Numelui Tău iubit.
Te rog, fii şi pe mai departe, Doamne Iisuse, până la sfârşitul vieţii mele, sprijinitorul puternic al inimii mele!
Dă-mi din plin Duhul Sfânt, prin puterea Căruia inima mea să fie tare şi neclintită, plină de încredere şi de pace, în orice vreme şi în faţa oricui.
Nu-mi lăsa inima să mai tremure niciodată, decât de dragoste pentru Tine,
ci să fie fericită, vibrând în cântare, în rugăciune şi meditaţie pentru Tine, Iisuse, numai pentru Tine, adorân-du-Te pe Tine, frumuseţea şi bunătatea divină.
Şi, la fel, Te rog, Doamne Iisuse, să faci inimile tuturor celor iubiţi ai mei
şi ale întregii Tale Lucrări.
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
«Credinţa primeşte şi ceea ce nu îndrăzneşte să nădăjduiască, după cum a dovedit acest lucru exemplul tâlharului de pe cruce!»
Sf. Ioan Scărarul
*
«Creştinul adevărat nu deznădăjduieşte! El ştie că îndurarea lui Dumnezeu este nesfârşită şi ajutorul dumnezeiesc este cu atât mai aproape cu cât primejdia este mai năvalnică.»
Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă
*
«Încrederea şi dragostea în Domnul Iisus trebuie să ne ducă nu numai la moartea fricii, ci şi la bucuria şi plăcerea de a suferi pentru El, în nevoi, în prigoane, în strâmtorări (2 Cor. 12, 10). Un creştin adevărat are bucurie şi plăcere acolo unde ar trebui să tremure de frică… Un creştin adevărat a pierdut şi frica de care tremură toţi oamenii: frica de moarte.»
Preot Iosif Trifa
