Rugaţi-vă pentru mamele credincioase, cinstiţi mamele credincioase, binecuvântaţi mamele credincioase, respectaţi mamele credincioase. Sfătuiţi pe cele care vor să ajungă, să fie şi să rămână nişte mame, nişte părinţi credincioşi, ca să putem asigura copiilor noştri, urmaşilor noştri, un viitor binecuvântat.
Pentru că atunci putem fi siguri – şi vom putea muri liniştiţi – că în urma noastră rămân copii credincioşi şi tineret credincios care Îl slăvesc pe Dumnezeu şi nu li-e ruşine de lacrimile credinţei, nu li-e ruşine să meargă la biserică, nu li-e ruşine să-şi ridice mâna şi să-şi facă semnul Sfintei Cruci, cu ochii înlăcrimaţi şi cu recunoştinţă [fiecare] faţă de mama care prima dată i-a înmănuncheat cele trei degetuţe şi i-a spus: „Spune, mamă: În Numele Tatălui… – şi zi Tatăl nostru”. Că aşa ne-au învăţat şi pe noi părinţii noştri şi aşa ne-au spus ei să-i învăţăm şi noi pe copiii noştri.
Nu uitaţi aceasta. Este un adevăr care spune aşa: „Învaţă pe copiii tăi cu aceleaşi cuvinte cu care te-a învăţat mama ta şi tatăl tău pe tine”.
Creşte-l pe copilul tău cum te-a crescut pe tine mama ta credincioasă: mai mult cu genunchii şi cu lacrimile, decât cu pâine şi cu prăjituri. Mai mult cu mustrarea şi cu nuiaua, decât cu plăcinta şi cu laudele. Pentru că în felul acesta creşte un copil binecuvântat: mai mult cu munca, decât cu somnul şi cu lenea. Mai mult cu asprimea, cu jertfa şi cu ostenelile, decât cu confortul şi cu comoditatea vieţii, aşa cum foarte mulţi păcătuiesc şi împotriva lui Dumnezeu, şi împotriva copiilor lor astăzi, scutindu-i de muncă şi de mustrări.
Noi am crescut desculţi, noi am crescut muncind. De la şase ani, mâinile mele erau bătătorite… şi aveam bătături şi la genunchi… Pentru că aşa am fost învăţat. Şi-I mulţumim lui Dumnezeu pentru acele mame care îi învaţă pe copii în felul acesta şi pentru acei părinţi care îi învaţă aşa.
Dea Domnul ca şi în viitor, poporul nostru să nu fie lipsit niciodată de părinţi credincioşi, de mame, mai ales de mame. O mamă bună face mai mult decât zece învăţători şi ce te învaţă mama bună nu uiţi niciodată. Oricât de sus a ajuns copilul, dacă-i om, şi-aduce aminte: „Aşa m-a învăţat pe mine mama!”.
Învăţaţi pe copiii voştri Tatăl nostru, învăţaţi-i să se roage, învăţaţi-i să postească, învăţai-i să sufere, învăţaţi-i să muncească şi mai ales să facă cu chibzuinţă economie.
Am văzut copii care rup din pâine miezul şi-l fărâmă, şi-l lasă să cadă, apoi aruncă cu grămada pâinea la gunoi.
Părinţii noştri ne-au spus: „Pâinea e sfântă! N-ai voie să calci pe o fărâmitură. Să o iei de jos şi să o pui pe masă”.
Aşa trebuie să învăţăm noi economia, creşterea sănătoasă a copiilor noştri, să ştim că pâinea e sfântă şi nu trebuie să lase o bucăţică să se arunce. Să-i pui în farfurie cât mănâncă, pentru ca să se înveţe cu grija. Pentru că se poate întâmpla, din cauza risipei, să vină vremuri de încercare, pedeapsă de la Dumnezeu; şi atunci să doreşti să mănânci pâinea şi coaja călcată în noroi şi să ţi se pară că-i dulceaţă, când poţi s-o ridici. Noi am trăit în astfel de împrejurări…
