Urmând astfel tot cursul gândurilor dumnezeieşti spre care ne-a călăuzit acest lung şi binecuvântat psalm, iată-ne ajunşi acum la încheierea lui, cu unul dintre cele mai însemnate îndemnuri, care îl arată cu adevărat înţelept pe acela care îl urmează!
Îndemnul acesta este de a duce orice lucru până la Dumnezeu.
Cu orice lucru să cauţi, să lupţi şi să stăruieşti să ajungi până la Dumnezeu!
Cu rugăciunea ta să nu te mulţumeşti şi să nu încetezi, până vei simţi că ai învins toate piedicile (Dan. 10, 12-13) şi ai ajuns până la El.
Cu sfaturile tale să ajungi până la El.
Cu îndemnurile şi cu mărturisirea ta,
cu îndrumarea copiilor tăi sau a celor de care te ocupi, nu înceta până când vei vedea că i-ai adus până la Dumnezeu.
Cu vorbirea ta, cu înşiruirea ideilor tale
sau cu expunerea ta, de la orice problemă ai fi pornit tu şi pe orice temă ai discuta,
niciodată nu te opri şi nu te abate, ci îndrumă totul înţelept şi atent, până vei ajunge cu concluziile tale la Dumnezeu (Ecles. 12, 13-14).
Cu legământul tău şi cu lupta ta să ajungi până la Dumnezeu.
Cu alergările şi cu solia vieţii tale nu te opri şi nu te abate, nu te mulţumi, nici nu-ţi îngădui odihnă, până când vei ajunge la Dumnezeu.
În lucrarea în care eşti chemat de Dumnezeu…,
în familia ta trupească sau duhovnicească,
fă-ţi cu toată conştiinţa datoria pe care o ai, potrivit răspunderii şi locului pe care le ai, căutând în fiecare zi şi cu fiecare lucru să ajungi până la Dumnezeu.
Caută cu orice jertfe şi cu orice preţ, până când vei vedea că totul a ajuns în lumina lui Dumnezeu, în ordinea şi în unitatea dorite de El şi aşezate în trăirea din Hristos.
Nu te mulţumi, niciodată, numai cu începutul bun, ci stăruieşte până la încheierea fericită, până la sfârşitul bun. Până când ajungi la Dumnezeu.
Pentru că numai atunci se vede valoarea unui început bun
şi numai atunci se arată frumuseţea unui rod care, până nu-i copt, nu are preţ, oricât de promiţător ar fi fost la început.
Sufletul meu şi fiul meu, ia seama la marea însemnătate a sfârşitului tuturor lucrurilor tale! (Ecles. 7, 8).
Ia seama la sfârşitul înaintaşilor tăi şi urmează numai credinţa acelora al căror sfârşit a fost vrednic şi frumos. Ca să fii şi tu un vrednic înaintaş pentru urmaşii tăi.
Ia seama şi tu cu înţelepciune nu numai la fiecare pas al vieţii tale, ci mai ales la grija unui sfârşit credincios.
Nu te mulţumi nici tu cu nimic, până când vei vedea sfârşitul lucrului tău, lăudat de Domnul şi plăcut Lui.
Nu te mulţumi decât cu ceea ce e dus până la Dumnezeu.
Şi cu ceea ce a ajuns până la Hristos.
Şi cu ceea ce se încheie fericit şi binecuvântat în lumina Duhului Sfânt.
O Binecuvântat Început al tuturor binecuvântărilor, Iisuse Doamne, Tu eşti şi binecuvântatul Sfârşit al tuturor, slavă Ţie!
Slavă Ţie, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, din Care suntem toţi!
Prin Care trăim toţi.
Şi în Care vom sfârşi toţi (Rom. 11, 36).
Slavă Ţie pentru fiecare început bun!
Şi pentru fiecare bună înfăptuire adăugată acestui început…
Pentru fiecare sfârşit luminos şi fericit, în clipa de capăt.
Slavă Ţie pentru fiecare nou-născut curat şi sănătos, vrednic şi credincios!
Slavă Ţie pentru toată creşterea, înţelepciunea, orientarea, ajutorul, condiţiile şi posibilităţile pe care ni le dai pentru încheierea fericită a unei vieţi rodnice!
Slavă Ţie, Celui în Care toate vor avea un sfârşit, după cum toate au avut un început!
Te rog, fă-mi şi viaţa mea vrednică de cinste, prin cinstirea Ta,
şi vrednică de urmat, prin urmarea Ta.
Fă-mi cuvântul meu vrednic de primit, prin ascultarea mea neclintită de cuvintele Tale
şi fă-mi sfârşitul meu vrednic de începutul veşniciei în Tine (1 Cor. 15, 28).
Pentru ca toată desfăşurarea vieţii mele de aici şi din veşnicie să slujească de laudă slavei Tale.
Amin.
*
Oamenii sunt prea puternic copleşiţi de orice fleac
şi n-au timp pentru-Adevărul cel fără de moarte-n veac,
şi-astfel, bieţii, pierd şi timpul, şi prilejul mântuirii,
iar când văd, ei plâng zadarnic plânsul groaznic al pieirii…
IISUS HRISTOS VĂ CHEAMĂ
Iisus Hristos vă cheamă
cu dragoste la El
pe toţi pierduţii lumii
ce n-aveţi nici un ţel,
pe toţi cei ce pe marea
vieţii rătăciţi
– să nu pieriţi în valuri,
pe Stânca Lui veniţi!
Hristos vă dă o ţintă
şi-un viitor frumos;
cea mai frumoasă viaţă
e viaţa cu Hristos!
Hristos vă dă o Stâncă
şi-un Reazem neclintit,
viaţa fericită
la El e de găsit.
Răspundeţi fiecare
chemării Lui acum,
din mii de căi pierdute
veniţi pe-al Vieţii drum!
Nu este fericire
decât numai la El,
luaţi pe Domnul Stâncă,
primiţi pe Domnul – Ţel!
*
* *
Cuvinte înţelepte:
«Apropie-te tot mai mult de Domnul! Cu cât te vei apropia mai mult de El şi te vei alipi mai tare de El, viaţa ta şi casa ta se vor preface mai uşoare, mai liniştite, mai pline de pace, de putere, de bucurie şi de mântuire sufletească.»
Preot Iosif Trifa
Cântarea Psalmului 119
partea I
- Ferice-acei fără prihană
în calea lor pe-acest pământ
şi care umblă totdeauna
pe calea Domnului Cel Sfânt!
- Ferice-aceia care-n viaţă
poruncile-I păzesc şi-I ţin
şi care-L caută pe Domnul
din toată inima, deplin,
- De-acei ce nu fac fărdelege,
ci umblă-n sfintele Lui căi!
- … Tu, Doamne,-ai dat a Ta poruncă
s-o ţină sfântă toţi ai Tăi.
- O, de-ar ţinti căile mele
să-Ţi ţină-orânduirea Ta!
- Atunci n-aş mai roşi-n ruşine
poruncile când Ţi-aş vedea!
- Cu inimă neprihănită
eu, Doamne, Te voi preamări
când legile dreptăţii Tale
voi învăţa şi voi păzi.
- Vreau să-Ţi păzesc orânduirea
– vreau, Doamne, şi doresc să pot –
dar sunt aşa de slab, ajută-mi
şi nu mă părăsi de tot!
partea a II-a
- Cum va ţinea un tânăr
curată calea sa?
– dacă după Cuvântul
Tău sfânt se va-ndrepta.
- Te caut mereu, o Doamne,
din inimă Te cat,
să nu mă laşi din sfânta-Ţi
poruncă să m-abat!
- Îţi strâng cu drag Cuvântul
în inima mea, tot,
ca a greşi-mpotrivă-Ţi
în veac să nu mai pot!
- Slăvit să fii Tu, Doamne,
mă-nvaţă legea Ta,
- Căci hotărârea-Ţi sfântă
Ţi-o spune gura mea!
- Când ţin a Ta povaţă
sunt bucuros şi cânt,
de parcă am comoara
întregului pământ.
- Adânc gândesc la toate
poruncile ce-ai dat
şi-a Tale legi le-am, Doamne,
sub ochii-mi ne-ncetat.
- Mă desfătez în toate
a Tale-orânduiri,
Cuvântul Tău nu-l uită
a inimii-mi gândiri.
partea a III-a
- Fă-i bine robului Tău, fă-i,
ca să trăiesc, fă-mi bine,
să pot păzi Cuvântul Tău
şi să ascult de Tine!
- Deschide-mi ochii, legea Ta
adânc s-o pot pătrunde.
- Sunt un străin pe-acest pământ
porunca-Ţi nu-mi ascunde!
- Întruna sufletul, de dor,
în mine se topeşte,
dup’ ale Tale sfinte legi
ce-atâta le iubeşte.
- Tu mustri pe-acei blestemaţi
ce se despart de Tine.
- Ridică, Doamne,-ocara mea,
căci eu ascult de Tine!
- Să tot stea cei mari a vorbi
în contră-mi, cu pornire,
adânc gândeşte robul Tău
la-a Ta orânduire.
- A Tale-nvăţături îmi sunt
întreaga desfătare
şi bunii mei sfătuitori
pe buna Ta cărare.
partea a IV-a
- Mi-e sufletul lipit de ţărnă-n jale,
înviorează-mă, precum ai spus,
- Tu mă asculţi când spun eu a mea cale,
învaţă-mă-ndreptarul Tău de Sus!
- Fă să-Ţi pricep a Legilor cărare
şi eu voi cugeta la lucru-Ţi sfânt,
- Îmi plânge sufletul de-ndurerare,
ridică-mă după al Tău Cuvânt!
- Departă-mă de necredincioşie,
dă-mi mila Ta, ca legea-Ţi s-o urmez
- Aleg cărarea-Ţi dreaptă, pe vecie,
şi-a Tale legi sub ochii mei le-aşez.
- Mă ţin de calea-nvăţăturii Tale,
Tu, Doamne, ruşinat nu mă lăsa!
- Alerg pe-a voii Tale sfântă cale,
căci Tu la larg îmi scoţi inima mea.
partea a V-a
- Învaţă-mă, Doamne,
calea voii Tale,
să merg pân’ la moarte
pe această cale,
pân’ la moarte să pot merge
doar pe-această cale!
- Dă-mi înţelepciune
să-Ţi ţin sfânta lege
şi s-o pot cu toată
inima-nţelege,
s-o pot ţine şi cu toată
inima-nţelege!
- Mă povăţuieşte
pe-a Ta cale-n pace
şi-n a Ta poruncă,
fiindc-aceasta-mi place,
de cărarea voii Tale,
Doamne, mie-mi place.
- Inima mi-o pleacă
pururea-n viaţă
spre-ale Tale-ndemnuri
şi spre-a Ta povaţă,
nu înspre câştiguri, Doamne,
ci spre-a Ta povaţă!
- Spre deşarte lucruri
ochii să nu-mi cază,
ci-n cărarea-Ţi sfântă
Tu mă-nviorează,
în cărarea Ta să umblu
Tu mă-nviorează.
- Ce-ai promis Tu, Doamne,
să-mplineşti spre mine,
ce-ai promis Tu celor
ce se tem de Tine,
fă-mi ce-ai spus că faci acelor
ce se tem de Tine!
- Departă-mi ocara
de care m-aş teme,
c-a Ta judecată-i
bună-n orice vreme,
plină Ţi-e de bunătate,
Doamne,-n orice vreme!
- Să-Ţi plinesc porunca
iată-a mea dorire,
fă-mă să-mi duc viaţa
în neprihănire,
precum ceri şi-aştepţi Tu, Doamne,
în neprihănire!…
*
* *
«Unde este sfinţenie, acolo este putere mare.»
Sf. Ioan Gură de Aur
partea a VI-a
- Să vină, Doamne,-asupră-mi a Tale îndurări
şi sfânta-Ţi mântuire, precum ai fost promis,
- Şi-atuncea voi răspunde la orişice ocări,
căci eu mă-ncred în totul Cuvântului Tău zis!
- O, nu-mi lua din gură cuvântu-adevărat,
că-n sfânta-Ţi judecată îmi pun nădejdea mea!
- Păzi-voi sfânta-Ţi lege, cu grijă, necurmat
şi-o voi ţinea de-a pururi, cât viaţa-mi va ţinea.
- Umbla-voi totdeauna în locul larg şi bun,
căci caut în curăţie poruncile-a-Ţi păzi,
- De-a Ta învăţătură la cei mari am să spun
şi-obrazul de ruşine nicicând nu-mi va roşi.
- Mă desfătează-a Tale porunci, când le păzesc,
căci le păzesc cu toate a inimii-mi simţiri,
- A mele mâini spre ele întind, căci le iubesc,
şi-adânc gândesc la toate a Tale-orânduiri!
partea a VII-a
- Aminteşte-Ţi promisiunea
ce la robul Tău ai spus,
căci Tu m-ai făcut de-ntr-însa
toată-ncrederea mi-am pus!
- Doamne,-aceasta-i mângâierea
în necazul meu amar:
că a Ta făgăduinţă
îmi va da viaţa iar.
- Nişte îngâmfaţi mi-aruncă
multe-ocări, c-o gură rea,
dar eu nu mă voi abate,
Doamne, de la legea Ta.
- La-alte judecăţi de-a Tale,
mai demult, eu mă gândesc
şi, gândindu-mă, mă mângâi,
Doamne, şi mă întăresc!
- O mânie-aprinsă-mi vine
la vederea celor răi
care legea Ta o calcă
şi se fac vrăjmaşi ai Tăi.
- Doamne,-a Ta orânduire
mi-e prilej de noi cântări
în a pribegiei casă
prin străine depărtări.
- Noaptea eu mi-aduc aminte,
Doamne, de-al Tău Nume Sfânt
- Şi-Ţi ţin legea, c-aşa-i bine
să-Ţi păzesc al Tău Cuvânt.
partea a VIII-a
- Doamne, partea mea, o spun,
e să-Ţi ţin Cuvântul bun,
da, Cuvântul Tău cel bun!
- Te rog, din inima mea,
Doamne,-arată-mi mila Ta,
după promisiunea Ta!
- Mă gândesc la-ntreaga-mi viaţă
şi mă-ndrept spre-a Ta povaţă,
Doamne, dup’ a Ta povaţă.
- Mă gândesc şi mă silesc
ca porunca-Ţi s-o păzesc,
să nu preget s-o păzesc.
- Curse sunt pe calea mea,
dar eu nu uit legea Ta,
nu uit, Doamne, legea Ta.
- Stau şi-n miezul nopţii-Ţi cânt,
căci Tu judeci drept şi sfânt,
Doamne, numai drept şi sfânt.
- Prieten sunt cu toţi acei
care-au frica Ta în ei
şi porunca Ta în ei.
- Tot pământu-l va umplea,
Doamne, bunătatea Ta,
Tu mă-nvaţă voia Ta!
*
* *
«Deplina sfinţire a celor desăvârşiţi este nesfârşită…»
Sf. Ioan Scărarul
partea a IX-a
- Doamne, Tu-mi faci bine,
cum ai spus, aşa,
- Dă-mi Tu-nţelepciune,
căci cred Legea Ta.
- Mult am rătăcit, dar
azi Cuvântu-Ţi ţin,
- Tu eşti bun, mă-nvaţă
voia Ta deplin!
Nişte trufaşi contra
mea minciuni urzesc,
însă eu, din suflet,
voia Ta păzesc.
- Inima lor este
fără simţ şi rea,
dar eu desfătarea
am în Legea Ta.
- Este spre-al meu bine
că Tu m-ai smerit,
să-nvăţ ce orândui
Tu a fi păzit.
- Mai mult preţuiesc eu
Legea ce mă-nveţi
decât mii de lucruri
de-aur şi de preţ.
partea a X-a
- Mâinile Tale m-au făcut
şi mi-au dat întocmire,
dă-mi Tu pricepere să-nvăţ
a Ta orânduire,
a Tale legi, al Tău Cuvânt,
a Ta orânduire!
- Cei ce se tem de Tine, toţi,
mă văd şi-au bucurie,
căci eu nădăjduiesc mereu
spre-a Ta credincioşie,
spre-al Tău Cuvânt şi promisiuni,
spre-a Ta credincioşie.
- Ştiu c-ale Tale judecăţi
sunt drepte, Doamne, toate,
Şi m-ai smerit, căci ai avut
spre mine bunătate,
credincioşie şi-ndurări,
şi-adâncă bunătate.
- Fă, Doamne, bunătatea Ta
să-mi fie mângâiere,
cum ai promis la robul Tău,
în orişice durere,
în orice-amaruri şi-ncercări,
şi-n orişice durere!
- Să vină-a Tale îndurări
şi mila-Ţi peste mine,
ca să trăiesc, căci Legea Ta
de desfătare-mi ţine,
înviorări şi bucurii,
şi desfătare-mi ţine.
- Să fie înfruntaţi cei răi
ce-mi fac rău, fără vină,
căci eu gândesc adânc şi ţin
porunca Ta divină,
Cuvântul Tău, povaţa Ta,
porunca Ta divină.
- La mine să se-ntoarcă iar
cei ce se tem de Tine,
cei ce-Ţi cunosc Cuvântul Tău
şi-nvăţătura, bine,
povaţa Ta, îndemnul Tău
şi-nvăţătura, bine.
- Fă-mi ne-mpărţită inima
pe calea voii Tale,
să nu fiu ruşinat nicicând
pe-a vieţii mele cale,
în vorba mea şi-n fapta mea
pe-a vieţii mele cale!
partea a XI-a
- Tânjeşte sufletul în mine
de dor de mântuirea Ta
şi-n sfânta Ta făgăduinţă
îmi pun deplin nădejdea mea.
- Mi se topesc în lacrimi ochii
făgăduinţa-Ţi aşteptând
şi zic: «Când vei veni la mine,
ca să mă mângâi, Doamne, când?»
- Căci am ajuns cum e burduful
când e uscat şi stă la fum,
dar sfânta Ta orânduire
eu n-o uit, Doamne, nicidecum!
- O, care-i numărul de zile
ce mi le-ai dat să le trăiesc,
când oare pedepsi-vei, Doamne,
pe-aceia ce mă prigonesc?
- Nişte-ngâmfaţi, cu răutate,
îmi sapă gropi naintea mea,
ei nu lucrează după legea
şi după-orânduirea Ta.
- A Tale-adânci porunci sunt toate
credincioşie necurmat;
de câţi m-apasă fără vină
ajută-mi ca să fiu scăpat!
- Ei gata-gata-s să mă-nvingă,
eu gata-s să mă prăpădesc
şi totuşi ale Tale sfinte
porunci eu nu le părăsesc.
- Înviorează-mă Tu, Doamne,
cu-a Tale multe bunătăţi,
ca să-Ţi păzesc învăţătura
ce mi-o spui Tu şi mi-o arăţi!
partea a XII-a
- Cuvântul Tău, o Doamne,
prin vecii toţi îl treci,
El dăinuieşte-n ceruri
din veci şi până-n veci.
- A Ta credincioşie
din neam în neam va sta,
Tu ai zidit pământul
şi tare va ţinea.
- Şi totul stă-n picioare
dup’ ale Tale legi,
căci Ţie-Ţi sunt supuse
cuprinsurile-ntregi.
- De n-ar fi fost ca-n Legea-Ţi
viaţa să-mi desfat,
aş fi pierit în multul
şi-adâncul meu păcat.
- Poruncile-Ţi alese
nicicând nu voi uita,
căci Tu mereu prin ele
îmi bucuri inima.
- Al Tău sunt: mântuieşte-mi
viaţa din păcat,
căci doar a Ta poruncă
o caut ne-ncetat!
- Azi, nişte răi aşteaptă
să-mi piardă viaţa mea,
eu însă iau aminte
la-nvăţătura Ta.
- În lume are margini
tot ce-i desăvârşit,
Cuvântul Tău Sfânt n-are
nici margini, nici sfârşit!
partea a XIII-a
- Ce mult iubesc eu Legea Ta,
întreaga zi mi-e-n minte!
- Poruncile-Ţi mă-nţelepţesc,
că-mi stau mereu nainte.
- Mai învăţat sunt decât toţi
cei care mă învaţă,
căci eu la-nvăţătura Ta
gândesc mereu în viaţă.
- Mai multă-nţelepciune am
ca mulţi bărbaţi din lume,
căci eu poruncile-Ţi păzesc
şi ţin la Sfântu-Ţi Nume.
- Îmi ţin piciorul depărtat
de orice drumuri rele,
ca să păzesc Cuvântul Tău
toţi anii vieţii mele.
- Eu, Doamne, nu mă depărtez
de Legea-Ţi niciodată,
căci din Cuvântul Tău mă-nveţi
cărarea Ta curată.
- Ce dulci cuvintele Îţi sunt
la cerul gurii mele,
mai dulci ca mierea-n gura mea
eu mă-ndulcesc cu ele.
- Mai priceput mă fac, ţinând
porunca voii Tale,
de-aceea eu urăsc adânc
minciuna, pe-orice cale.
*
«Scrie-ţi în cuget poruncile Evangheliei şi legile ei!»
Sf. Ioan Gură de Aur
partea a XIV-a
- Cuvântul Tău e-o candelă aprinsă
pentru picioarele şi paşii mei,
e o lumină pururea nestinsă
pe calea mea, oricând sunt norii grei.
- Jur – şi de jurământ eu mă voi ţine
că legea Ta cea dreaptă voi urma!
- Sunt amărât, dă-mi bucurii din Tine
după Cuvântul spus de gura Ta!
- Primeşte-mi, Doamne,-a mele simţăminte
şi-a Tale legi învaţă-mă deplin.
- Primejdii grele-mi stau mereu nainte
şi totuşi nu uit legea Ta s-o ţin.
- Cei răi mi-aşază curse-n cale mie,
dar nu m-abat de la porunca Ta,
- Porunca Ta-i averea mea-n vecie,
căci ea e toată bucuria mea.
- Eu inima mi-o plec s-asculte-ntruna
şi să-mplinească-a Tale-orânduiri,
pân’ la sfârşitul vieţii-ntotdeauna
îmi ţin la ele-a inimii-mi priviri.
*
* *
„Cel din urmă cuvânt al vieţii mele aş dori să fie: «Citiţi Biblia!»“
Preot Iosif Trifa
partea a XV-a
- Urăsc pe-acei oameni
fără hotărâre,
dar iubesc a Tale
legi şi-orânduire,
legea Ta şi-a Ta plăcută, sfântă-orânduire.
- Tu-mi eşti Adăpostul,
Scut şi Apărare,
în făgăduinţa-Ţi
pun nădejdea tare,
în a Ta făgăduinţă pun nădejdea tare.
- Mergeţi de la mine
voi, cei răi, departe,
vreau s-ascult de Domnul
meu până la moarte,
vreau să ţin a Lui poruncă sfântă, pân’ la moarte!
- După promisiunea-Ţi
Tu mă sprijineşte,
să nu fiu de-ocară
în a mea nădejde,
Tu să nu mă laşi de-ocară în a mea nădejde!
- Fii-mi, Doamne, sprijin
ca să am scăpare
să mă bucur pururi
de a Ta lucrare,
de a Ta orânduire şi de-a Ta lucrare!
- Tu-i urăşti pe-aceia
ce se-ndepărtează
de orânduirea-Ţi
şi n-o mai veghează,
că amarnic ei se-nşală dacă n-o veghează!
- Pe cei răi, ca spuma,
Doamne,-i iei din lume,
de-aceea iubesc eu
Marele Tău Nume,
sfânta Ta învăţătură, Doamne, şi-al Tău Nume.
- De-a Ta frică sfântă
carnea-mi se-nfioară,
gândul Judecăţii
Tale mă doboară,
teama Judecăţii Tale, Doamne, mă doboară!
partea a XVI-a
- Dreptatea Ta şi Legea, o Doamne, le păzesc,
nu mă lăsa în voie la cel asupritor!
- Ia-mi binele meu, Doamne, sub scutul Tău ceresc
şi nu-mi lăsa viaţa sub apăsarea lor!
- De dorul mântuirii ai mei ochi se topesc
şi după-a Tale drepte şi dulci făgăduinţi,
- Cu mila Ta Te poartă cu mine, căci doresc
să-nvăţ orânduirea cărărilor cuminţi!
- Eu robul Tău sunt, Doamne, fă să-nţeleg a Ta
curată-nvăţătură şi-al Tău slăvit Cuvânt.
- E vremea pentru mine să-ncepi Tu a lucra,
căci răii-Ţi calcă Legea şi-o uită pe pământ.
- De-aceea eu întruna poruncile-Ţi păzesc
mai mult decât mult aur curat şi preţios,
- De-aceea drepte toate poruncile-Ţi găsesc
şi-urăsc minciuna toată, cu omul mincinos.
partea a XVII-a
- Sfintele-Ţi învăţăminte
minunate le socot,
de aceea le păzesc eu
cu tot sufletul…, cu tot!
- Când al Tău Cuvânt descoperi
Tu lumină nouă scoţi,
dăruind înţelepciunea
la toţi cei smeriţi, la toţi.
- Cu oftare-mi deschid gura,
căci sunt lacom tot mai mult,
sfânta Ta poruncă, Doamne,
s-o ascult şi-ascult, şi-ascult!
- Faţa-ntoarce-Ţi-o spre mine
şi de mine milă ai,
cum la câţi Te-ascultă, Doamne,
le dai mila Ta, le dai!
- Întăreşte-mi, Doamne, paşii
în Cuvântul Sfânt al Tău,
nu lăsa să mă robească
nici un rău, o, nici un rău!
- Scapă-mă de asuprirea
celor răi cu gând hain,
ca porunca Ta cea sfântă
s-o ţin pururea, s-o ţin.
- Fă să-Ţi strălucească Faţa
peste robul Tău în veac
şi mă-nvaţă orânduirea-Ţi,
ca să-Ţi plac mereu, să-Ţi plac!
- Ochii-mi plâng şiroi de lacrimi
cu adânc şi greu suspin,
pentru c-a Ta lege, Doamne,
n-o ţin oamenii, n-o ţin.
partea a XVIII-a
- Doamne, pururi drept Te-arăţi,
fără vină-n judecăţi,
în a Tale judecăţi.
- Tot ce Tu ne-ai învăţat
pe dreptate-ai aşezat,
cu credinţă-ai aşezat.
- Râvna mea-i că omul rău
uită de Cuvântul Tău,
Doamne, de Cuvântul Tău.
- Mult-cercat e-al Tău Cuvânt
şi-l iubesc, căci este sfânt,
Doamne, întru totul sfânt.
- Mic sunt şi dispreţuit,
dar nu uit ce-ai poruncit,
Doamne, tot ce-ai poruncit.
- Veşnică-i dreptatea Ta
şi-Adevărul, legea Ta,
Adevăru-i legea Ta.
- Am necazuri şi-ntristări,
dar caut sfinte desfătări,
a Scripturii desfătări.
- Sfatul Tău e sfânt în veac,
dă-mi pricepere să-l fac,
să-l păzesc, să-l ţin, să-l fac!
partea a XIX-a
- Eu Te chem din suflet, Doamne,-aminte ia,
ca să pot păzi orânduirea Ta!
- Eu Te chem, dă-mi darul sfintei mântuiri,
să păzesc a Tale-adânci orânduiri.
- O iau înaintea zorilor şi spun:
în făgăduinţa Ta nădejdea-mi pun.
- Înaintea străjii nopţii mă trezesc
ca-n al Tău Cuvânt adânc să m-adâncesc.
- După bunătatea-Ţi ruga să mi-o vezi,
după judecata-Ţi să mă-nviorezi!
- 1 Doamne,-aproape-s cei ce mişelia cat’,
de-a Ta lege viaţa lor s-a depărtat.
- Însă mai aproape eşti Tu, Doamne Sfânt,
a Tale porunci tot adevărul sunt.
- Ştiu de mult că toate câte-ai învăţat
pentru totdeauna, Doamne,-ai aşezat.
partea a XX-a
- O, vezi ticăloşia-mi, Doamne,
şi izbăveşte-mă din ea,
că legea Ta o am în cuget
şi nu uit, Doamne, Legea Ta.
- A mea dreptate să mi-o aperi,
răscumpără-mă din păcat
şi după-a Ta făgăduinţă
fă-mi sufletul înviorat.
- Departe-i mântuirea, Doamne,
de toţi aceia ce fac rău,
că ei nu caută-orânduirea-Ţi,
porunca Ta şi sfatul Tău.
- A Tale-orânduiri sunt, Doamne,
nespus de mari, când Tu le-arăţi,
înviorează-mi al meu suflet
după-ale Tale judecăţi.
- Mulţi, Doamne,-mi sunt prigonitorii
şi mulţi, vrăjmaşii mei – Tu-i vezi,
dar eu de-a Ta învăţătură
de-a pururi nu mă depărtez.
- Cu scârbă eu privesc, o Doamne,
pe câţi necredincioşi Îţi sunt,
pe cei ce nu-Ţi păzesc Cuvântul
şi-s călcători de legământ.
- Vezi cât de mult iubesc eu, Doamne,
Cuvântul Tău şi voia Ta,
în bunătatea Ta cea mare
înviorează-mi inima!
- Întemeiat Îţi e Cuvântul
pe Adevărul cel curat,
a Tale drepte legi ţin veşnic
ca tronul Tău neclătinat.
partea a XXI-a
- Mă prigonesc fără temei
nişte voievozi de seamă,
dar numai de Cuvântul Tău
eu tremur şi am teamă,
da, numai de Cuvântul Tău
cel Sfânt am, Doamne, teamă!
- Mă bucur de Cuvântul Tău
ca de-o comoară-ntreagă.
- Minciuna o urăsc adânc,
dar Legea Ta mi-e dragă,
minciuna n-o pot suferi,
dar Legea Ta mi-e dragă.
- De şapte ori pe zi Te cânt,
căci Legea Ta e dreaptă.
- Au pace multă-acei ce-o ţin,
necazuri nu-i aşteaptă,
nenorociri nu-i vor lovi,
necazuri nu-i aşteaptă.
- Eu cred în mântuirea Ta
şi-n legile-Ţi curate.
- Din suflet ţin ce Tu mă-nveţi,
căci le iubesc pe toate,
păzesc a Tale-nvăţături
şi le iubesc pe toate.
- Păzesc poruncile-Ţi şi ţin
tot ce mă-nveţi prin ele,
căci toate căile-mi cunoşti,
ştii drumurile mele,
de-a pururi înaintea Ta
sunt drumurile mele.
partea a XXII-a
- O, pân’ la Tine, Doamne,
s-ajungă ruga mea
şi dă-mi înţelepciune
precum Tu spui, aşa!
- S-ajungă-a mele cereri
la Tine,-acolo, Sus
şi-mi adă izbăvirea,
căci Tu aşa ai spus.
- A mele buze, Doamne,
vestescă-Ţi slava Ta,
căci Tu orânduirea-Ţi
mă-nveţi a Ţi-o urma.
- Să cânte a mea limbă
Cuvântul Tău cel Sfânt,
c-a Tale legi curate
şi drepte veşnic sunt.
- Să-mi fie sfânta-Ţi Mână
într-ajutor deplin,
căci am ales a Tale
porunci ca să le ţin.
- Suspin după-ajutorul
şi mântuirea Ta,
căci Legea Ta-i plăcerea
şi desfătarea mea.
- Trăiască al meu suflet,
să-Ţi cânte pe-al Tău plac
şi sfânta-Ţi judecată
mă sprijinească-n veac!
- Pierdut sunt ca şi-o oaie,
ridică-mă din rău,
că eu nu-Ţi uit porunca
şi-ascult Cuvântul Tău.
