Eclesiastul 11, 7
Dulce este totuşi să vezi că binefacerea ta se răsfrânge odată frumos asupra vieţii tale.
Un prieten de pâine îmi spunea odată fericit cum l-a izbăvit pe el de la moarte fiul unui pădurar sărac, cu cinci copii, pe care el îi ajutase pe când ei erau mici şi nevoiaşi.
Tocmai când el însuşi era în mare nevoie, pâinea pe care o aruncase pe ape şi lumina pe care o dăruise se revărsau iarăşi asupra lui, se întorceau iarăşi la el.
Nu numai în viaţa viitoare, dar chiar în viaţa aceasta, Dumnezeu face să găsim ceea ce am dat altora.
De la cine nici nu ştim şi cum nici nu pricepem, când nici nu ne aşteptăm, făgăduinţa lui Dumnezeu se împlineşte şi cu noi.
Ceea ce „am aruncat“, găsim iarăşi. Apele care s-au dus cu pâinea noastră se întorc din nou după un îndelungat circuit şi ne-o aduc iarăşi. Mai frumoasă, mai bună, mai fericită, tocmai când ne lipseşte mai arzător.
Dragă suflete, oare tu ai aflat acest mare adevăr?
Dacă ai făcut cândva aşa, ştiu sigur că ai văzut că întocmai aşa este.
Iar dacă n-ai făcut, încearcă şi fă, ca să afli.
Fiindcă fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este chiar aşa cum este scris. Iar ascultându-l, afli cea mai mare fericire şi când te duci, şi când te întorci.
Slavă veşnică Ţie, Adevăratul şi Viul nostru Dumnezeu, al Cărui Cuvânt este Adevărul şi a Cărui răsplată este Viaţa, slavă Ţie!
Slavă Ţie pentru fiecare îndemn bun pe care ni-l dai. Şi pentru răsplata pe care o dai de fiecare dată fiecăruia care Te-a ascultat!
Slavă Ţie pentru bucuria de a da! Şi pentru bucuria de a primi!
Slavă Ţie pentru că ne dai ca să putem arunca atunci când avem de prisos! Şi pentru că faci să putem afla atunci când suntem lipsiţi. Ajută-ne să facem aşa!
Amin.
Hristos – Pâinea noastră zilnică / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2001
