Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home A FI ÎN HRISTOS (II)

A FI ÎN HRISTOS (II)

A FI ÎN HRISTOS (II)

12. Scumpe suflete zidite de iubirea Tatălui
şi cercetate de dragostea Fiului Sfânt,
– şi vouă vi s a vestit Adevărul prin care puteţi moşteni viaţa veşnică.
El vă mai vorbeşte încă chiar şi acum,
dar nu vreţi voi oare să L cunoaşteţi pe Dumnezeu şi să aveţi viaţa?

13. În clipa ultimei rugăciuni, Mântuitorul stătea, înaintea Tatălui, între ucenicii Săi şi lume.
Ucenicii Săi erau la dreapta, iar lumea era la stânga Lui.
În bucuria cu care privea la ei, simţea durerea, privind la lume…
La lumea între care şi în care eram atunci şi noi, dar din care,
prin cunoaşterea lui Hristos – slavă Tatălui! –
am ieşit, care am ieşit.
La lumea în care mai sunt încă atât de multe suflete chemate la mântuire
şi din care aceste suflete ies, – care mai ies…
şi din care trebuie să-i mai scoatem la Hristos
pe cei care doresc să mai iasă.

14. „Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape” (I Ptr 4, 7).
Vremea este aproape (Apoc 22, 10).
Judecata este aproape (Rom 2, 16).
Hristos este aproape (Apoc 22, 12).
Şi moartea ta este aproape (Evr 9, 27).
Alege şi tu viaţa veşnică,
vino la Iisus,
cunoaşte pe Tatăl,
ca să fii între cei de a dreapta Lui, în curând,
şi să moşteneşti şi tu slava Lui (Mt 25, 46).
Vino astăzi, cât încă poţi să intri în ea, căci poate în zadar ai vrea să mai vii mâine.

15. Cunoaşterea lui Dumnezeu este ca o nesfârşită mină de aur şi diamante.
Cu cât te adânceşti în ea şi descoperi mai preţioase comori, – o sete mai puternică te cuprinde, pentru a pătrunde tot mai adânc şi mai înalt în ea,
şi cu o lacomă bucurie te ai cufunda tot mai adânc şi te ai sui tot mai înalt.
De fiecare dată fericit,
– dar neîndestulat niciodată.

16. Fericita şi strălucita cunoaştere a lui Hristos este ca beţia înălţimilor: cu cât te sui, ai vrea tot mai repede şi ai vrea tot mai sus.
Este ca încântarea în faţa Minunii,
ca extazul în faţa Desăvârşirii
şi ca transfigurarea de pe vârful Taborului:
– nu ştii ce spui, dar simţi că e atât de bine, că n ai mai pleca niciodată;
că e atât de frumos, că nu te ai mai sătura niciodată;
şi că e atât de minunat, că nu mai doreşti altceva decât să nu se mai sfârşească niciodată.

17. Dragostea faţă de Hristos trebuie să fie în noi asemenea aceleia cu care L a iubit Tatăl pe Fiul Său Iisus…
Dragostea cu care L a iubit Tatăl pe Iisus a fost o dragoste adânc cunoscătoare a Fiului,
a fost o dragoste neschimbată,
a fost o dragoste plină de încredere,
a fost o dragoste care I a dăruit totul,
a fost o dragoste care L a făcut una cu Hristos.
Desăvârşită
şi pe totdeauna.

18. Pentru ca să fie în voi dragostea cu care L a iubit pe Hristos Tatăl,
– pentru aceasta S a rugat Iisus!
Căci numai în Iisus, Dumnezeu Se putea întâlni şi uni cu noi.
Numai în Fiul, Tatăl putea să ne ierte marele rău făcut împotriva Sa.
Numai în Iisus Mijlocitorul, puteam fi aduşi la această stare.
Numai în Iisus Împăciuitorul, puteam fi împăcaţi…
şi numai Jertfa Sa ne a împăcat pe noi cu Dumnezeu.

19. Atâtea nopţi pe care le a petrecut Domnul Iisus retras în rugăciune, le au ştiut şi ucenicii Săi,
dar ceea ce a spus El în noaptea singurătăţii Sale în faţa Tatălui a rămas neştiut de nimeni.
Căci ei, în loc să L însoţească în rugăciune, erau altundeva, şi nu acolo cu El, unde ar fi fost cel mai bine să fie.
Iisus S a rugat neîncetat pentru ei, cu toate acestea.
O, ce ar fi fost de ei dacă nu S ar fi rugat El!…

20. Cine ştie unde erau şi ce făceau ucenicii atunci când trebuia să fie în rugăciune alături de Domnul şi Mântuitorul lor!
Când trebuia să se roage şi ei împreună cu El, ca să nu li se piardă credinţa lor.
Ce ar fi fost de ei în cernerea cea grozavă şi cumplită care urma îndată după Ghetsimani, dacă nu S ar fi rugat Domnul pentru ei?
Şi ce ar fi fost şi pentru noi – şi pentru toţi ai Lui de după vremea apostolilor Săi –, dacă Mântuitorul nostru nu ne ar fi cuprins pe toţi în rugăciunea Lui de atunci
sau în rugăciunile Lui mijlocitoare de azi şi de până la Venirea Lui pentru mântuirea tuturor alor Săi?
O, Doamne Iisuse, roagă Te mereu şi mijloceşte pentru noi până la deplina noastră izbăvire, a tuturor.
Amin.

Traian Dorz, din ”Mãrturisirea Strãlucitã”

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!