din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani) la nunta de la Cajvana – 10 septembrie 1977
Se vorbeşte despre nunta din Cana. Nu-i vreme şi nu-i timp, fraţii mei – că de-abia ne-am văzut acum şi imediat parcă plecăm înapoi –, ca să vorbim amănunţit despre toate lucrurile… Cunoaşteţi atât de bine fiecare dintre frăţiile voastre lucrurile acestea! Am vrut să vorbim despre nunta din Cana. Să vorbim doar puţin despre această nuntă, deşi mult, mult ni s-a vorbit despre ea. Acolo a venit Iisus şi au venit şi ucenicii Săi. La nunta aceea s-a făcut o mare minune. La nunta aceea, cel dintâi semn l-a făcut Iisus şi de atunci încolo a început să propovăduiască Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi să spună: „Pocăiţi-vă!”, aşa după cum aţi auzit mai înainte.
Dar la această nuntă a fost întâi Mama lui Iisus. Dacă Mama lui Iisus n-ar fi fost la acea nuntă, Iisus n-ar fi fost nici El, nici ucenicii Lui. Deci nunta din Cana Galileii şi binecuvântările care s-au făcut la acea nuntă, şi transformarea apei în vin, şi toate lucrurile minunate despre care se vorbeşte de atunci şi până astăzi se datorează faptului că acolo a fost întâi Mama lui Iisus.
„Mama lui Iisus era acolo.” Ce s-ar fi întâmplat, fraţii mei dragi, dacă Mama lui Iisus nu ar fi fost la nunta din Cana Galileii? S-ar mai fi vorbit despre această nuntă la toate nunţile noastre şi în toate bisericile noastre? S‑ar mai fi vorbit despre această nuntă? Ar fi fost oare binecuvântat atunci mirele din Cana Galileii, împreună cu mireasa? Ar fi fost binecuvântat atunci nunul, acela care a gustat din vin şi a spus: „Niciodată aşa ceva n-a fost”? Şi câte din acele suflete s-au întors la Dumnezeu în Ziua Cincizecimii, când Apostolul Petru vesteşte Evanghelia şi vorbeşte despre moartea şi învierea Domnului Iisus! Dacă n-ar fi fost Maria, Sfânta Fecioară, Mama lui Iisus, la acea nuntă din Cana, s-ar fi pierdut multe binecuvântări. Şi noi, în seara asta, am fi avut o pagubă, dacă ea n-ar fi fost acolo.
Dar ea a fost acolo. Ea a fost la datorie. Ea a fost prezentă. Ea şi-a făcut slujba, ea şi-a făcut misiunea, ea şi-a făcut lucrarea pentru care a fost trimisă atunci la acea nuntă, ca şi prin toate locurile pe unde a umblat întotdeauna; pentru ca în urma ei să poată veni Acela pe care L-a trimis Dumnezeu şi să-i mântuiască pe toţi acei care vor crede.
„Mama lui Iisus era acolo.” O, fii binecuvântat, suflet scump care asculţi şi care eşti la datorie, şi care eşti acolo unde trebuie să fii, şi-ţi faci slujba pe care trebuie să ţi-o faci, pentru că atunci Dumnezeu poate să vină şi să-i binecuvânteze pe acei care Îl aşteaptă.
Am vrut să mai amintesc un singur loc: de la Luca, capitolul 23, versetele 50 şi 51. Acolo se vorbeşte despre un om bogat din Arimateea, numit Iosif. El era un om bogat. El era un om cu vază. El era un sfetnic al Soborului. Acest om bogat, acest om cu vază, acest sfetnic al soborului, atunci când, odată, soborul s-a strâns şi a făcut sfat, şi a plănuit să-L omoare pe Fiul lui Dumnezeu, el, Iosif din Arimateea, nu era acolo. Am vrut să facem o mică comparaţie între aceste două versete: ce înseamnă să fii acolo şi ce înseamnă să nu fii acolo unde trebuie să fii. Poate Maica Sfântă, poate Ioan, ucenicul cel iubit, se vor fi gândit în noaptea când Iisus era dus de la Ana la Caiafa să fie judecat, [căci] poate că s-a şoptit pe undeva şi pe-afară: „Acuma trimite înştiinţare la tot Soborul să vină şi să facă sfat, şi să vadă ce să facă cu El: să-L judece într-un fel sau altul sau să-I dea drumul”. Iosif din Arimateea era un om bun şi evlavios. Iosif din Arimateea era un ucenic al lui Iisus, dar pe ascuns. Poate că ucenicul Ioan ştia lucrul acesta. Poate că Maica Sfântă ştia lucrul acesta. Poate că se gândeau: „Dacă vine şi Iosif aici între ei, nu există să nu spună el o vorbă. Şi-atunci o să-l asculte tot soborul şi o să-I dea drumul lui Iisus, că El n‑are nici o vină. El a făcut numai bine. „Pe orbii voştri i-am vindecat, zice El, pe leproşii voştri i-am curăţit…”. Da! Şi totuşi vin ca să-L judece pe Cel care a făcut numai bine. Aşa ştie lumea să-I răsplătească lui Dumnezeu. Aşa ştie lumea să-I răsplătească Fiului lui Dumnezeu. Aşa a ştiut lumea să le răsplătească fiilor lui Dumnezeu mereu şi mereu.
Dar Iosif din Arimateea n-a fost acolo. Poate că frăţiile voastre, când aţi citit acest verset, v-aţi gândit: „Bine-a făcut că n-a fost acolo! Ca să nu zică ceva, şi-apoi ceilalţi să gândească cumva…”. Poate vă gândiţi câteodată, când aveţi prilejuri sau aveţi ocazii să fiţi în astfel de locuri, să nu vă duceţi. Sau, şi dacă v-aţi dus, să tăceţi. Să nu spuneţi nici o vorbă. Aşa a făcut şi Iosif din Arimateea.
O, Iosife, noi, în noaptea aceasta, suntem la o nuntă. Dar, gândindu-ne la fapta ta din acea noapte, parcă ochii ni se umplu de lacrimi şi ne gândim: „Cum ai putut dormi, Iosife, în aşternutul tău atunci când ştiai că Fiul lui Dumnezeu este judecat? Când ştiai că toţi ceilalţi din sobor vor fi în contra Lui, iar tu puteai să fii în mijlocul lor, pentru că erai un om cu vază şi cuvântul tău era preţuit”, cum a fost cuvântul lui Gamaliel preţuit altădată şi toţi au ascultat de Gamaliel când a pus o vorbă pentru apostolii Domnului şi toţi au ascultat de el şi le-au dat drumul.
Dar Iosif… sărmanul Iosif n-a fost la datorie. El n-a fost acolo. A stat foarte liniştit în aşternutul lui. O, ce noapte a fost aceea… O, ce sfat a fost sfatul care s-a ţinut atunci împotriva lui Dumnezeu, ca să fie El judecat, ca să fie El omorât…
Va urma
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3 (50 de vorbiri frăţeşti de la adunările Oastei Domnului).
