Privim de departe pe samarineanul vindecat de lepră (Luca 17, 12-19), ne bucurăm cu el de vindecare și de răspunsul său plin de credință. Nu putem să nu ne emoționăm, însă, de Zaheu, vameșul cel bogat din Ierihon, personajul principal al convertirii descrise de Evanghelia din Duminica ce vine. Vameș și bogat, Zaheu este mic de statură. Semn că funcția și banii nu vindecă statura. Dar o inimă bună, da. În general, când vorbim despre Zaheu, toți ne entuziasmăm, pe bună dreptate, de faptul că se urcă în sicomor. Și până astăzi o biserică din Ierihon păzește trunchiul pe care acesta și-a făcut cunoscută prezența, semn al realității din Evanghelie. Personal, cred că pe Domnul nu acest mod, specific orientalilor, de a reduce distanțele, L-a făcut să ridice ochii dinspre mulțime spre Zaheu. Sfântul Luca, medic, bun în diagnostic, menționează că Zaheu „a alergat înainte” (19, 4). S-a grăbit. A înțeles, parcă, porunca din duminica trecută adresată leprosului: Ridică-te și mergi! Pare o parolă de vedere a lui Dumnezeu. Și ce răsplată! „Zahee, coboară repede! Astăzi trebuie să rămân în casa ta!” (Luca 19, 5). Hristos rămâne în casa unui vameș, colaborator cu Roma! În casa unui îmbogățit, păcătos, cum murmura mulțimea.
Nu vă pare ciudat că cel ce aleargă să-L vadă pe Iisus este chemat de Acesta pe nume, ca un bun prieten?! Ca o cunoștință de ceva vreme! Unde se cunoscuseră? Răspunsul lui Zaheu, parcă scuzându-se de acuza că e păcătos, descoperă de unde prietenia Domnului: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, iar dacă am nedreptățit pe cineva, îi dau înapoi împătrit!” (19, 8). Frate săracilor, atent să nu greșească aproapelui, iar când o face, gata să îndrepte greșeala. Ce păcătos minunat! Nu se îmbulzea la sinagogă, poate că nici nu era primit acolo, nu știa Legea mai bine decât legiuirea romană. Și totuși, prieten lui Hristos în initimitatea slujirii. Acolo Hristos să ne aibă frați pe toți!
Pr. Constantin Necula
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos, Sibiu, 2016
