când se cântă, pătrundeţi-vă de valoarea şi de frumuseţea cântării, gândind adânc: nici prea des (prea în grabă), nici prea rar. Aşa cum bunul-simţ îţi dă tactul măsurii în care trebuie să exprimăm cântarea. Pronunţaţi clar cuvintele cântării. Nu înghesuite unul în altul, că de cele mai multe ori trebuie să dai mereu caseta [înapoi] de două, trei ori până când înţelegi că acolo sunt două cuvinte, nu numai unul!
Unde-i virgulă în text, păstraţi puţină tăcere. Pentru că tăcerea face parte din muzică. Ştiţi ce minunat se înţelege un text când pronunţi distinct cuvântul şi când, acolo unde trebuie, unde-i o virgulă, faci puţină pauză? Acolo să se vadă că este pauză. Cuvintele nu se leagă aşa grabnic unul de celălalt, pentru ca să se poată observa virgula. Nu-mi vin acum în minte atâtea exemple câte am văzut şi în seara aceasta despre felul cum se cântă fără pauză acolo unde-i virgulă în text sau unde se subînţelege că trebuie să fie puţină pauză. Pentru că pauza aceasta dă nu numai timp de gândire asupra a ceea ce ai cântat mai înainte, ci ea însăşi face mai curate şi mai clare cuvintele care trebuie să ne rămână permanent. Că adevăratul mesaj al cântării sunt cuvintele, este textul ei. Melodia e numai anexa, numai frumuseţea care o imprimă mai adânc pe sufletul nostru, cum este o istorioară într-o predică, pentru un adevăr.
Aceste lucruri ne întăresc pe noi.
De ce spun eu aceste lucruri? Nu pentru că nu le-aţi şti sau nu le-aţi fi auzit. Dar, pentru că nu cunoaştem textul clar, noi, de cele mai multe ori, suntem atenţi să nu greşim cu privire la text şi atunci greşim cu privire la melodie şi cu privire la redarea ei.
Adevărata lucrare este aceea care are cele mai puţine greşeli, dacă se poate nici una. Atât în melodie, cât şi în text.
Fiţi foarte atenţi totdeauna la mesajul din text. Noi, cu tot cuvântul, cu toate cântările noastre, facem o slujbă evanghelică.
În fiecare cântare e un adevăr biblic, pus însă sub forma aceasta a poeziei, cu rimă şi cu ritm, pentru ca să se imprime mai clar peste memoria noastră. Pentru că un adevăr pus într-o poezie rămâne permanent, ca acela pus în proverbe: „Apa trece, pietrele rămân”.
Iată, în câteva cuvinte ai spus nişte adevăruri pe care nu le poţi spune oamenilor în douăzeci de cuvinte aşa cum le-ai spus în acestea două.
Deci şi cuvântul, şi melodia trebuie să colaboreze împreună, pentru ca să ne poată face pe noi să ne însuşim cel mai clar şi mai profund adevărul pe care Dumnezeu a vrut să ne facă să-l înţelegem prin cântarea care s-a spus. Să fim foarte atenţi, deci, la felul cum cântăm. Să nu înghesuim cuvintele unul în celălalt, să facem puţină pauză. Mai bine să cânţi mai rar, decât prea des. Pentru ca ascultătorul să poată să sesizeze valoarea cuvântului şi să-şi însuşească adevărul care este scris acolo.
Cuvinte la Sărbătorile Literare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2012
