„Domnul să ne ierte, preaiubiţii noştri, dacă am avut gânduri îndoielnice faţă de Sfinţii noştri la care acum suntem aici. Am trecut pe la casa lor, nu ştiu dacă ne-a cuprins un fior, un fior dat de o anchetă care a venit peste ei. Sigur, mulţumim Domnului că am ajuns aici şi Dumnezeu să le răsplătească fraţilor care s-au ostenit şi au făcut totul frumos aici.
Spune într-un verset: Lucraţi cât este ziuă, pentru că vine vremea să nu mai putem ajunge aici, vine vremea când să nu mai putem ajunge nici în adunările noastre. Astăzi am ajuns aici, înseamnă că a fost ziuă; mâine nu vom mai putea să ajungem, că este noapte. Aşa de cutremurătoare este Sfânta Evanghelie de astăzi pusă aici pentru sfinţii noştri! Aş vrea să citesc, numai două versete din această Evanghelie, de la Matei 10. Versetul 32: «Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri». Şi versetul 38: «Şi cel ce nu îşi ia crucea şi nu Îmi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine îşi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi».
Deci iată, preaiubiţii noştri, Sfânta Evanghelie de astăzi! Aşa au făcut aceşti mari înaintaşi ai Lucrării Oastei. Însă îmi pare aşa de rău şi nu ştiu cum s-ar simţi aceşti sfinţi ai lui Dumnezeu când ne văd pe noi venind unii astăzi, unii mâine, să vorbim tot despre el, tot despre Părintele, tot despre fratele Traian. Aşa de mult s-a luptat fratele Traian să fie o unitate.
Spune într-o cântare, într-o poezie, că atunci când l-am chemat, nu l-a despărţit nimic să vină să ne spună care este adevărul Lucrării Oastei. Sigur, pentru tot acest lucru pe care îl facem, Dumnezeu ne pune o plată. Preaiubiţii noştri, Lucrarea Oastei este aici. În această Biserică a aşezat-o Părintele Iosif şi nu ne-a opus faţă de această mare Lucrare şi această Casă a lui Dumnezeu.
Astăzi aud că Lucrarea are învăţătura ei; şi Biserica, învăţătura ei. Este o mare greşeală, preaiubiţii mei fraţi şi surori. Aţi văzut în scrierile fratelui Traian că la orice comentariu ce-l face acolo are câteva cuvinte din învăţătura de credinţă ortodoxă, are câte un cuvânt despre Sfinţii Bisericii noastre. Am asemănat Lucrarea Oastei noastre cu orbul din naştere, care s-a născut orb. Aşa ne-am născut şi noi, preaiubiţii noştri, orbi ne-am născut şi lumea întreagă oarbă este. Dar, aşa cum spune acolo Domnul, i-a uns ochii şi l-a trimis la scăldătoarea Siloamului, care înseamnă trimis. Aşa a trimis Domnul pe Părintele Iosif în Biserica noastră, un trimis. Şi aţi văzut câte probleme are acest orb de la cărturarii şi de la fariseii vremii de atunci, că ar fi el, că nu ar fi el, că nu poate să fie cineva care să-i deschidă ochii; şi tot felul de întrebări se pun acolo. Şi mi-am zis: Aşa a avut şi Lucrarea Oastei, aşa are şi în vremea noastră, pentru că nu este bine primită în poporul nostru. Nu este, pentru că noi iubim firea pământească şi orice om pe care vrei să-l aduci la Domnul, dacă nu are această chemare ce vine de la Dumnezeu, el se întoarce înapoi”.
mărturia fratelui Toader Neagu (Pechea, Galaţi) făcută la Adunarea de comemorare a fr. Traian Dorz – Mizieș, 27 iunie 2021
