Mărturii Meditaţii

Albia desfrâului (II) – ADULTERUL SAU PREACURVIA

Cel mai bizar aspect al păcatului desfrânării este adulterul; deoarece prin el se autodistruge însăşi esenţa mistică a căsătoriei. Adulter (preacurvie) înseamnă trădarea jurământului de credinţă conjugală şi între­ţinerea de relaţii sexuale de unul dintre soţi sau de amândoi în afara familiei.

Asupra acestui păcat revine a zecea poruncă din Decalog; iar Moise a prevăzut pedepsirea adulterului prin uciderea cu pietre.

Dacă desfrânarea prin curvie ar putea avea o anumită justificare fiziologică, adulterul nu mai are motivaţie, nici dezvinovăţire, fiindcă alterează iubirea sufletelor şi spulberă sfinţenia unirii conjugale. Fără iubire, comuniune şi statornicie, căsătoria este o minciună.

Desfrâul creează o legătură tăinuită între voluptate şi moarte; el stă atât la originea plăcerii, cât şi a morţii. Plăcerea unirii vinovate între două trupuri este totdeauna o desfătare otrăvită.

INCESTUL (lat.: incestus = neruşinat)

Este anomalia prin care se realizează legături sexuale între membrii unei familii (părinţi-copii; frate-soră; veri primari). Incestul a fost condamnat de creştinism şi este pedepsit ca o crimă de legile moderne.

PROSTITUŢIA

Prin prostituţie se înţelege o activitate sexuală oferită contra-cost. Orice motivaţie ar avea, prostituţia descoperă din nou o stare inferioară celei din lumea animalelor. Animalele se împreunează cu o anumită afecţiune şi numai cu scopul perpetuării speciei; pe când omul se înjoseşte atât de mult, încât îşi vinde propriul trup, împreunându-se cu un străin pentru care n-are nici o atracţie.

Prostituţia degradează şi ucide nu numai iubirea, ci chiar plăcerea. De aceea, atât prostituatele, cât şi afemeiaţii practică doar un erotism ruşinos, crâncen şi brutal.

Pedeapsa neascultării sau Păcatul strămoşesc oglindit în stihia plăcerii sexuale / prof. Ion Lazăr. – Sibiu : Oastea Domnului, 2009

Lasă un răspuns