Fântâna vieţii (Biblia)
„Toţi cei însetaţi, veniţi şi beţi“, ne strigă mereu bunul Dumnezeu (Isaia 55). Biblia încă este o fântână minunată, cu o apă minunată, cu apa vieţii. Cât de puţini sunt însă cei ce însetează şi se adapă din apa aceasta.
Fântâna morţii (alcoolul)
…Cât de mulţi sunt însă cei ce se adapă din fântâna cealaltă, din fântâna băuturilor şi cârciumilor. La fântâna diavolului dă năvală toată lumea pentru ca să bea apa morţii. Iar cei ce aleargă la apa asta şi o beau sunt cu toţii creştini botezaţi cu apă şi Duh Sfânt.
Alcoolul şi sănătatea
Alcoolul este şi cel mai mare duşman al sănătăţii trupeşti
Alcoolul este un beteşug rău, o boală grea nu numai pentru suflet, pentru sănătatea cea sufletească, ci şi pentru cea trupească a omului. Precum alcoolul este un izvor de rele pentru suflet, tot aşa pentru viaţa trupească a omului este un izvor de beteşuguri, de ticăloşie trupească. Alcoolul e cu adevărat vrăjmaşul cel mare de care zicea Mântuitorul că „omoară şi trupul şi sufletul omului “.
Cea mai grea lovitură o primeşte cu alcoolul, inima. Se spune că băutura veseleşte inima omului. Da, însă ce se întâmplă cu acest prilej? Ascultaţi ce spune un medic vestit din America. Alcoolul sileşte inima omului să bată mai mult decât sunt bătăile ei regulate. S-a constatat că o sticlă de bere provoacă 4000 de bătăi de inimă mai multe la zi. Un sfert de litru de rachiu provoacă 50.000 (cincizeci mii) de bătăi de inimă mai multe pe zi, decât e bătaia inimii. Prin aceste bătăi silite, muşchii inimii slăbesc. Alcoolul este pentru inimă tocmai ceea ce este biciul pentru calul cel istovit. Îl loveşti cu biciul şi se aspreşte o clipă, dar pe urmă se opreşte şi mai istovit. Aşa loveşte şi alcoolul inima omului.
În chipul de la pag. 120 se vede inima omului beţiv mai mare decât a celui sănătos. Asta vine de acolo că inima beţivului se lărgeşte, trebuind să prelucre băutura cea multă. Inima beţivului capătă o grăsime de putregai (aşa cum e şi faţa lui), se puhăveşte, se lăbărţează, muşchii i se tocesc, corzile i se descoardă, ( de aceea beţivul este un discordat), vinele şi arterele se întind şi îşi pierd frăgezimea. O astfel de inimă se cheamă în lumea medicală „inimă de bou“ (parcă mai potrivit ar fi „inimă de porc“). E o inimă ce şi-a pierdut puterea, e o inimă bolnavă.
Iată, iubite cetitorule, ce face beţia cu vasul cel mai ales ce-l are omul înăuntrul său. Inima ar trebui să fie lăcaşul Duhului sfânt şi iată băutura cum a strigat-o şi a făcut ea o „inimă de bou“, adică de dobitoc.
Dar, alături de inimă, tot atât de mult suferă pe urma băuturilor şi beţiilor şi alte organe, stricând sănătatea trupească a omului. Priviţi spre pildă, chipul din pag. 121 şi vedeţi ce face beţia cu rinichii omului. Rinichii sunt de cea mai mare însemnătate pentru viaţa şi sănătatea omului, căci ei aleg şi strecură sucurile ce au ieşit din băuturile şi mâncările ce le mâncăm şi bem. Rinichii aleg pe cele bune iar pe cele rele şi de prisos le dau afară.
Însă ce se întâmplă la cel băutor? Rinichii nu mai pot birui cu atâta otravă şi materie rea ce o dă alcoolul spre strecurare şi se ofilesc ca o floare ce se usucă înainte de vreme. Rinichii beţivilor se zbârcesc, scad şi îşi pierd puterea de lucrare. Asta-i şi pricina că unii beţivi capătă un fel de grăsime din care nu s-a strecurat otrava alcoolului ci a rămas acolo în ea. De aici şi gusturile ciudate ale beţivilor de a nu simţi foamea când beau, a pofti acreli etc. Iată ce face băutura şi cu sănătatea omului!
Şi mai mare este prăpădul ce-l face alcoolul cu stomacul (rânza) omului. Stomacul omului sănătos are aşa numitul „suc gastric“ care asudă prin nişte mici găurele, din pereţii stomacului un fel de suc care ajută mistuirea ( măcinarea) mâncării.
La omul băut, pe pereţii stomacului se aşează un fel de var din băutură, care închide găurelele sucului gastric şi astfel împiedică mistuirea şi ruinează sănătatea.
Stomacul beţivului e plin de un fel de creţe şi pe faţa lui. Alcoolul ruinează „moara“ stomacului şi, stricând această moară, ruinează şi corpul.
Părintele Iosif Trifa, din “Alcoolul duhul diavolului”
