Nici noi nu vom putea fi mântuiţi altfel…
Temelia cea dintâi pentru mântuirea sufletului nostru este să-L cunoaştem şi să-L primim oricare dintre noi în inima şi în casa noastră pe Hristos.
Apoi cea de-a doua, tot atât de însemnată, este munca şi lupta noastră de a i face pe toţi oamenii să-L cunoască şi să-L primească în viaţa lor ca Mântuitor şi ca Stăpân pe El.
În aceasta stă toată taina înnoirii, puterii şi rodirii noastre.
Minunea descoperirii lui Hristos face în sufletul nostru o altă minune: lucrarea tainică şi dumnezeiască a naşterii din nou.
Taina pocăinţei, care este o lucrare a Duhului Sfânt, recunoscută ca una din cele şapte Taine ale Bisericii, numită în alt fel şi taina convertirii sau taina naşterii din nou, este acea lucrarea dumnezeiască pe care o face şi trebuie s-o facă în viaţa fiecărui om Duhul Sfânt şi Cuvântul Sfânt.
Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu – a spus Mântuitorului către Nicodim, adăugând că, dacă nu se va naşte cineva din Apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (In 3, 3-5).
Desigur, înţelegând pentru această naştere din nou, prin Apă, Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, după cum explică Însuşi Mântuitorul în Ioan 4, 14: „…Apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică…”.
Această lucrare e o taină şi o minune dumnezeiască, după cum limpede a spus Mântuitorul că este ca şi cu vântul căruia „îi auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge” (In 3, 8).
Sau… este ca şi sămânţa care, pusă în pământ… creşte şi rodeşte.
Sau ca altoiul pus în pom: schimbă şi înnoieşte totul.
Sau este ca aluatul pus într-o frământătură: dospeşte şi îmbunătăţeşte totul…
Traian Dorz, din ”Credința încununată”, pag. 70-71
