Mărturii Meditaţii Traian Dorz

Ana Matei din Lugoj

Ana Matei din Lugoj

Sora Ana Matei din Lugoj, judeţul Timiş, a fost şi ea una dintre primele surori care au ostenit cel mai mult pentru Domnul în vre­murile începutului Oas­tei prin părţile Banatului.

A intrat în Oastea Domnului prin anul 1926 şi mulţi ani la rând a luptat în primele linii duhovniceşti, atât în mijlocul adunării din oraşul ei, Lugoj, cât şi în multe părţi ale Banatului, răspândind Biblia şi cărţile Oastei Dom­nului cu multă râv­nă şi cu multe jertfe. Ea a fost de mare folos fraţilor lucrători din Lugoj, care erau pe vremea aceea într-un număr foarte frumos. Printre ei erau: fratele Vasile Mircu, un suflet foarte devotat pentru Hristos; Trandafir Munteanu, un misionar înflăcărat al Oastei; Petru Daba; Ion şi Dumitru Lugojan, fraţi de mamă şi fraţi în Domnul. Şi fratele Sântescu Nicolae, ostaş din 1928. Astăzi toţi sunt trecuţi în Împărăţia cea Veşnică a Domnului Iisus.

În toată vremea vieţii ei pământeşti, sora Ana Matei a fost un suflet curajos în mărturisirea şi apărarea adevărului şi a dreptăţii. Ea lupta cu îndrăzneală împotriva oricui făcea nedreptate şi spunea neadevăr. Fără frică şi fără reţinere înfrunta pe loc şi în faţă pe cel nedrept sau necinstit. Din cauza aceasta şi-a atras multe duşmănii, dar şi mult respect. În felul acesta ea a rămas hotărâtă şi statornică pe calea Oastei Domnului până la sfârşit.

În drumurile ei ostăşeşti prin părţile Banatului, a înfiinţat multe grupări frăţeşti şi a cunoscut şi multe alte surori şi colaboratoare pentru Cauza Domnului. Aşa a fost sora Ana Sârbu, soţia protopopului din Belinţ, înscrisă în Oastea Domnului din anul 1926. Ana Carabaş din Reşiţa – şi ea ostaşă tot din anul 1926. Sora aceasta a făcut steagul Oastei din Reşiţa. Sora Sofia Băban din Nădrag, care şi ea a făcut steagul Oastei de acolo. Ciu­rescu Terezia din Belinţ, Ana Plujar din Reşiţa, înscrisă în Oastea Domnului din 1924. Sau sora Aniţa de la Var, care a înviorat până la lacrimi sute de adunări şi biserici cu cântările şi pricesnele ei, zeci de ani, până la bătrâneţea ei. Soră din anul 1934, a cutreierat cu cântări tot Banatul şi o mare parte din Ardeal.

Toţi aceşti fraţi şi toate aceste surori au fost dintre acei înaintaşi care au ascultat primii chemarea Domnului Iisus – şi au răspuns cu grabă şi cu hotărâre de la primele îndemnuri, pornind cu toată inima şi îndată la lucrul sfânt în via Domnului Iisus.

În urma muncii, a sudorii şi a lacrimilor lor, ogorul Domnului din părţile Banatului a rodit apoi atât de frumos, încât astăzi aproape că nu este sat sau oraş în care să nu fie cunoscută Lucrarea lui Dumnezeu şi să nu fie o grupare a Oastei Domnului.

În vremea aceea s-au înfiinţat în multe locuri din Banat fanfare ale Oastei Domnului, care luau parte apoi la multe adunări frăţeşti, făcând o frumoasă şi neuitată bucurie tuturor.

Amintindu-ne din nou despre numele şi pildele frumoase ale tuturor acestora, să le fim recunoscători şi să ne rugăm Domnului atât pentru răsplătirea lor cu o veşnică şi strălucită cunună cerească – cât şi pentru ca toţi acei care vor veni în urma lor să le urmeze cu vrednicie pilda credinţei lor, ducând cu biruinţă mai departe Lucrarea minunată a Oastei Domnului. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi

Lasă un răspuns