
Sora Ana Matei din Lugoj, judeţul Timiş, a fost şi ea una dintre primele surori care au ostenit cel mai mult pentru Domnul în vremurile începutului Oastei prin părţile Banatului.
A intrat în Oastea Domnului prin anul 1926 şi mulţi ani la rând a luptat în primele linii duhovniceşti, atât în mijlocul adunării din oraşul ei, Lugoj, cât şi în multe părţi ale Banatului, răspândind Biblia şi cărţile Oastei Domnului cu multă râvnă şi cu multe jertfe. Ea a fost de mare folos fraţilor lucrători din Lugoj, care erau pe vremea aceea într-un număr foarte frumos. Printre ei erau: fratele Vasile Mircu, un suflet foarte devotat pentru Hristos; Trandafir Munteanu, un misionar înflăcărat al Oastei; Petru Daba; Ion şi Dumitru Lugojan, fraţi de mamă şi fraţi în Domnul. Şi fratele Sântescu Nicolae, ostaş din 1928. Astăzi toţi sunt trecuţi în Împărăţia cea Veşnică a Domnului Iisus.
În toată vremea vieţii ei pământeşti, sora Ana Matei a fost un suflet curajos în mărturisirea şi apărarea adevărului şi a dreptăţii. Ea lupta cu îndrăzneală împotriva oricui făcea nedreptate şi spunea neadevăr. Fără frică şi fără reţinere înfrunta pe loc şi în faţă pe cel nedrept sau necinstit. Din cauza aceasta şi-a atras multe duşmănii, dar şi mult respect. În felul acesta ea a rămas hotărâtă şi statornică pe calea Oastei Domnului până la sfârşit.
În drumurile ei ostăşeşti prin părţile Banatului, a înfiinţat multe grupări frăţeşti şi a cunoscut şi multe alte surori şi colaboratoare pentru Cauza Domnului. Aşa a fost sora Ana Sârbu, soţia protopopului din Belinţ, înscrisă în Oastea Domnului din anul 1926. Ana Carabaş din Reşiţa – şi ea ostaşă tot din anul 1926. Sora aceasta a făcut steagul Oastei din Reşiţa. Sora Sofia Băban din Nădrag, care şi ea a făcut steagul Oastei de acolo. Ciurescu Terezia din Belinţ, Ana Plujar din Reşiţa, înscrisă în Oastea Domnului din 1924. Sau sora Aniţa de la Var, care a înviorat până la lacrimi sute de adunări şi biserici cu cântările şi pricesnele ei, zeci de ani, până la bătrâneţea ei. Soră din anul 1934, a cutreierat cu cântări tot Banatul şi o mare parte din Ardeal.
Toţi aceşti fraţi şi toate aceste surori au fost dintre acei înaintaşi care au ascultat primii chemarea Domnului Iisus – şi au răspuns cu grabă şi cu hotărâre de la primele îndemnuri, pornind cu toată inima şi îndată la lucrul sfânt în via Domnului Iisus.
În urma muncii, a sudorii şi a lacrimilor lor, ogorul Domnului din părţile Banatului a rodit apoi atât de frumos, încât astăzi aproape că nu este sat sau oraş în care să nu fie cunoscută Lucrarea lui Dumnezeu şi să nu fie o grupare a Oastei Domnului.
În vremea aceea s-au înfiinţat în multe locuri din Banat fanfare ale Oastei Domnului, care luau parte apoi la multe adunări frăţeşti, făcând o frumoasă şi neuitată bucurie tuturor.
Amintindu-ne din nou despre numele şi pildele frumoase ale tuturor acestora, să le fim recunoscători şi să ne rugăm Domnului atât pentru răsplătirea lor cu o veşnică şi strălucită cunună cerească – cât şi pentru ca toţi acei care vor veni în urma lor să le urmeze cu vrednicie pilda credinţei lor, ducând cu biruinţă mai departe Lucrarea minunată a Oastei Domnului. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi