– Te-ai întâlnit în dimineaţa acestei zile cu Dumnezeul tău?…Ce i-ai promis? Ce gând ţi-a pus spre-nfăptuire?…Te-ai ridicat de la-nchinare cu gânduri de iubire?…
Da, cu siguranţă Dumnezeu a fost în dimineaţa aceasta…Când m-am trezit era încă întuneric..m-am aşezat din nou în pat încercând să mai aţipesc câteva minute…şi am visat…nu am mai visat de mult…se vedea un drum care venea de departe, nu ştiam încotro duce…la un moment dat un pod rupt îmi dă fiori, nu puteam merge mai departe… Mă întrebam: Cum am să ajung dincolo?
Am îngemuncheat la capătul podului şi m-am rugat lui Dumnezeu să-mi arate o cale. I-am promis că n-am să-L mai rog să mă ierte până nu voi ierta eu mai întâi pe cei ce-mi greşesc…O voce s-a auzit lângă mine: Îndrăzneşte să treci pe pod, el nu este rupt, aşa îl văd doar cei ce nu ştiu ierta!…m-am trezit …Ce gând ţi-a pus spre-nfăptuire?
Că n-am să-L mai rog pe Dumnezeu să mă ierte până nu voi ierta eu mai întâi pe cei ce-mi greşesc.
– Astăzi, cât de bine se simte Domnul în inima și-n viața mea? Câtă atenție are de la mine?
“EU DORM ŞI INIMA MEA VEGHEAZĂ”, spune înţeleptul Solomon. Eu însă nu sunt în starea aceasta… Dacă fac linişte în mine, Îl aud, cald şi blând şoptindu-mi: “Fiule dă-mi inima ta!” Iar eu îi răspund: “”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!” – este răspunsul inimii…
Sorin
