Oastea Domnului

Astăzi neascultarea tineretului este o problemă dureroasă pentru părinţii lor.

Astăzi neascultarea tineretului este o problemă dureroasă pentru părinţii lor. Mâine însă va fi o problemă tot atât de dureroasă pentru naţiune, pentru dumneavoastră. Dacă nu vreţi să aveţi creştinism, veţi avea huliganism, alcoolism, trân­torism, terorism.

Dimineaţa, înainte de ora opt, eram iarăşi în biserică, la picioarele Scumpului meu Mântuitor, cu ochii plini de lacrimi şi cu sufletul plin de recunoştinţă pentru tot ajutorul dăruit în biruinţa de ieri…

Şi cu cea mai stăruitoare cerere pentru ajutorul de care mai aveam nevoie şi pentru biruinţa de azi.

Din faţa lui Iisus, am mers în faţa lor plin de încredere şi de pace.

În această zi a trebuit să răspund la alte întrebări pe care mi le citea din dosar, mai ales în legătură cu drumurile pe care le făcusem prin ţară. (…)

– Dar cu tineretul ce aveţi?

– Sunt copiii noştri şi avem răspundere pentru educaţia şi viaţa lor!

– De ce aveţi probleme cu ei dacă i-aţi educat cum aţi vrut?

– Până când erau numai sub educaţia noastră nu aveam probleme. Problemele cu ei încep când intră sub educarea altora!

– A cui?

– A şcolii, a străzii, a anumitei societăţi…

– Până când răspunde părintele de educaţia copilului?

– Toată viaţa, dar de fapt el nu are putere asupra copilului său decât până la şapte ani. Până la şapte ani copilul este ascultător. Îndată însă după această vârstă, când copilul intră tot mai mult pe mâna altor educatori decât părinţii săi, el se înstrăinează, de obicei, de tot felul sănătos în care îl educaseră părinţii credincioşi.

– Societatea este un mai bun educator al tineretului decât aceşti părinţi înapoiaţi care caută să frâneze mersul nou al vieţii. Acum nu vedeţi că lumea s‑a emancipat? Cultura, civilizaţia, tehnica au depăşit mentalităţile învechite ale religiei şi credinţei. Lăsaţi tineretul în pace, să-şi trăiască viaţa după cerinţele firii lui şi ale spiritului modern de astăzi!

– Fie că-l lăsăm, fie că nu, cea mai mare parte a tineretului nostru tot merge cu ochii închişi pe calea plăcută firii lui şi a spiritului modern, cum spuneţi.

Dar cu acest tineret se va ajunge exact ca şi cu problema dezbinărilor de credinţă despre care am vorbit înainte. Astăzi neascultarea tineretului este o problemă dureroasă pentru părinţii lor. Mâine însă va fi o problemă tot atât de dureroasă pentru naţiune, pentru dumneavoastră.

– Cum?

– Dacă nu vreţi să aveţi creştinism, veţi avea huliganism, alcoolism, trân­torism, terorism.

– Cum terorism? Există la noi terorism?

– Ziarele publică în fiecare zi ştiri despre tineri care îşi chinuiesc părinţii, care fură, care fac scandaluri, care chiar ucid pentru a obţine bani cu care apoi să ducă viaţa uşoară şi distractivă despre care spuneţi că are dreptul să şi-o trăiască. Ce devin aceşti tineri neobişnuiţi cu munca şi cu ascultarea? Nu-i asta terorism? Şi dacă nu-i încă, va deveni, fiţi siguri!

– Statul are legi şi nu va permite!

– Legile nu-l pot transforma pe om! Iată, îl băgaţi a şaptea oară la închisoare, iar după ce iese de acolo fură din nou. Numai Hristos singur poate transforma omul, fiindcă El operează asupra inimii.

– Face o grefă, o transplantare şi El, ca ăştia? zise râzând.

– Da, adevărata transplantare şi înnoire a inimii o face numai Hristos, fi­indcă transformarea aceasta a vieţii cuiva nu vine din afară, ci dinlăuntrul, din inima lui. Iar acolo în inimă, într-adevăr, numai Hristos poate opera. Noi astă operaţie o propovăduim. E singura adevărată.

13. E POATE ULTIMA-NCERCARE…
Istoria unei jertfe / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 1998- (Polsib)

Lasă un răspuns