După opinia multora, direct sau indirect exprimată, astăzi, noţiunea de «erezie» nu mai poate fi aplicată în mod obiectiv nici unei învăţături. Confruntându-te cu un creştin de altă confesiune sau cu un membru al unei secte pseudo-creştine, vei observa că, dacă tu îi etichetezi învăţătura ca erezie, el pretinde că are acelaşi drept să procedeze cu învăţătura ta. Îţi va replica, spunând că, atâta timp cât şi el îşi poate fundamenta – în cazul lui, speculá – biblic învăţătura cel puţin la fel de bine ca şi tine, atunci ar fi posibil ca el să deţină „adevărul“ şi tu, nu. Oare să fie veritabilă o astfel de opinie?
Să lămurim mai întâi ce este erezia. Erezia este o rătăcire, o învăţătură greşită, adică o învăţătură aflată în contradicţie cu învăţăturile Bisericii. Încrederea în erezii şi propovăduirea lor pot avea consecinţe grave asupra mântuirii credincioşilor, deoarece, în ultimă instanţă, majoritatea lor neagă adevărul fundamental al împlinirii acesteia prin credinţa în Jertfa Domnului Iisus Hristos, ca om adevărat şi Dumnezeu adevărat (cf. II Petru 2, 1-3).
De-a lungul timpului, dorind să păstreze nealterate adevărurile scripturistice, şi urmând îndeaproape rânduielile apostolice, Biserica Creştină s-a delimitat prompt de o mulţime de erezii, dobândind denumirea de Biserică Ortodoxă, adică Biserica păstrătoare a credinţei adevărate. Reunită în forul ei de conducere – Sinodul, asemenea Apostolilor în vremurile biblice (Fapte 15,5- 21), prin prezenţa şi binecuvântarea Duhului Sfânt (Fapte 15,28) – Biserica a hotărât condamnarea şi combaterea tuturor învăţăturilor neconforme cu Scriptura tâlcuită în spiritul Tradiţiei Sfinte şi Apostolice dintru începuturi. Din nefericire, uneori, chiar dacă atunci când apare o erezie ea dispare la scurt timp, fiind combătută cu eficienţă, este posibil ca ea să reapară mai târziu, eventual sub altă formă, dar cu acelaşi fond fals de idei.
Tocmai aceasta este situaţia în zilele noastre. După cum putem lesne remarca, în vremurile actuale, ereziile sunt mai prezente ca oricând într-un număr înspăimântător de mare, ameninţând pacea Bisericii lui Hristos şi mântuirea membrilor ei. Metoda cea mai eficace de a ataca Biserica este aceea prin care ereticii se grupează susţinând, aşa cum am arătat la început, o idee aparent logică, dar care, în definitiv, este chiar mama ereziilor: opinia potrivit căreia ele nu există.
În ceea ce ne priveşte, pentru a nu cădea în cursa Diavolului, trebuie să citim şi să ne supunem cu smerenie Cuvântului lui Dumnezeu, aşa cum L-a înţeles dintotdeauna Biserica noastră şi cum L-a păstrat (I Tim. 1,19) şi apărat (I Tim. 6, 3-5) de lucrarea celui rău. Căci astfel Domnul este cu noi şi…
Slăvit să fie Domnul!
Cris GRECUL – Arad
