Aveţi grijă ce pildă de viaţă le daţi copiilor voştri

14. Creşterea pe care le-au dat-o părinţii copiilor lor în cei şapte ani de acasă şi pilda de viaţă pe care copiii o văd mai ales în aceşti ani la părinţii lor începe să le formeze sufletul lor cum va avea să fie.
Vai de părinţii care nu pot sau nu ştiu, sau nu vor să formeze bine sufletul copiilor lor în cei şapte ani!

15. O, câtă răspundere au totuşi părinţii pentru felul de viaţă pe care îl vor duce
şi pentru urmele şi urmările faptelor pe care le vor săvârşi copiii lor cât vor fi ei!
Ba, chiar şi pentru ale urmaşilor acestora.
Fiindcă şi fiii mei, în cele mai multe cazuri, vor căuta să-i crească pe fiii lor tot aşa cum şi ei au fost crescuţi de către mine cândva.

16. Aveţi multă grijă şi băgaţi bine de seamă cum vă creşteţi fiul sau fiii!
Şi, mai ales, aveţi grijă ce pildă de viaţă le daţi copiilor voştri prin ceea ce văd că faceţi voi!
Aveţi grijă acum, fiindcă peste puţină vreme copilul vostru vă va scăpa din mâini.
Iar după aceea în zadar veţi plânge.

17. Vai, ce viaţă mai duc multe suflete curate care au ajuns să cadă, în urma unor însoţiri nefericite
cu fii crescuţi din nelegiuiri pământeşti, moştenitori ai bolilor şi ai păcatelor celor ce i-au născut şi i-au crescut!
Părinţi, nu uitaţi nici o clipă porunca: Creşteţi-vă copiii voştri în mustrarea şi frica Domnului!
18. Dragi părinţi, chiar dacă v-ar împiedica orice, nu vă creşteţi copiii decât credincioşi
şi nu le daţi decât pildă bună,
că şi pe pământ, şi sub el vă vor urmări faptele copiilor voştri
ori ca o binecuvântare,
ori ca un blestem.

19. Dacă fiul vostru ticălos sau fiica voastră desfrânată chinuieşte pe soţul său ori pe soţia sa – nu apăraţi pe cel vinovat în contra celui nevinovat, chiar dacă vinovatul e al vostru, iar celălalt este un străin.
Căci, dacă vă uniţi cu păcatul şi luptaţi contra dreptăţii, veţi primi o osândă şi mai mare.

20. Când vezi că nu-l mai poţi împiedica pe un făp¬taş rău de la o faptă rea, atunci nu mai doreşti nimic altceva decât să treacă mai repede.
Să nu se mai amâne deloc.
Orice amânare este o chinuitoare otravă a întregii fiinţe.
De multe ori amânarea este mai grea chiar şi decât însăşi durerea pe care o pregăteşte răul acela.
O, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne de cel rău!
Amin.

Eterna iubire / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007

error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *