16. Nu este nici un adevărat credincios care să nu dorească binele fiilor săi
şi să nu lupte cu toată puterea sa, până la moarte,
pentru mântuirea familiei sale şi a urmaşilor săi.
Dacă totuşi este cineva aşa, acela nu este credincios, ci este mai rău ca un păgân (I Tim 5, 8).
17. Câtă vreme copiii ascultă îndrumările
şi cât ei urmează pilda părinţilor lor credincioşi,
atâta vreme şi binecuvântările Domnului se vor revărsa larg şi fericit peste viaţa lor luminoasă şi îmbelşugată.
Căci este totdeauna binecuvântat acel fiu pentru care se roagă fierbinte şi neîncetat un părinte credincios.
18. Sub paza rugăciunii şi grijii părinteşti, mintea fiilor ascultători se întregeşte, se înalţă şi creşte luminos,
iar inima lor capătă o tot mai frumoasă curăţie şi o tot mai mare bogăţie a virtuţilor credinţei Domnului.
Aceasta le va deveni apoi lumina cărărilor vieţii
şi armele de atac şi de apărare în toate luptele, cu toţi vrăjmaşii trupeşti şi sufleteşti
pe care vor avea şi ei să-i întâlnească pe căile vieţii lor.
19. Începând bine şi mergând bine, copiii credincioşi vor şi sfârşi bine,
lăsând, la rândul lor, şi ei în urma lor tot nişte fii astfel de binecuvântat crescuţi.
Ce privelişte fericită este totdeauna o astfel de familie…
Dar cât de rari sunt astfel de părinţi credincioşi…
20. Dar cât de şi mai rari sunt astfel de fii credincioşi care să preia cu bucurie de la părinţii lor solia sfântă a credinţei ascultătoare de Hristos
şi să o ducă, la rândul lor, tot aşa de fericit mai departe, spre urmaşii lor!
De ce oare atât de des trebuie să întâlnim părinţi credincioşi plângând cu durere în faţa lui Dumnezeu pentru copiii lor neascultători?
Desigur, sunt nefericiţi aceşti părinţi pentru viaţa asta.
Dar fiii lor sunt mai nefericiţi de o mie de ori – şi pentru viaţa veşnică.
Dumnezeul milei, îndură-Te şi izbăveşte-i!
Amin.
Cununile slăvite / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
