Primele nume din titlu ne aduc aminte de un binecunoscut episod din Evanghelii, episod care, din nefericire, s-a repetat permanent în istorie: „înlocuirea“ lui Hristos Dumnezeu cu oricine şi orice, chiar şi cu un tâlhar, numai „să nu mai domnească El peste noi…“
Acest lucru a fost chiar şi profeţit şi constituie o mai veche plângere a lui Dumnezeu (Ier. 2, 13) în care Dumnezeu nu pe Sine Se plânge, ci pe noi, pe aceia dintre noi care „iubesc prostia şi nu vor să se înţelepţească…“, întrebându-ne: „ce nelegiuire aţi găsit voi în Mine, de v-aţi depărtat de Mine şi mergeţi după nimicuri…?“ (Ier. 2, 5).
După această scurtă încadrare biblică, pot trece direct la conţinutul propriu-zis al temei abordate. Am lucrat la un post de televiziune din Sibiu – R.T.S. –, unde m-am străduit să-L aduc pe Hristos oamenilor, pe această cale, printr-o emisiune intitulată sugestiv: „Lumina credinţei“, ce apărea săptămânal, având o durată de patruzeci de minute. Ca orice post de televiziune local, care nu este finanţat de stat, R.T.S-ul trebuie să ţină seama de doleanţele celor cărora se adresează şi, în acest sens, solicită efectuarea unei anchete în rândul telespectatorilor ei. Astfel, se constată că emisiunea cu cea mai scăzută audienţă este cea religioasă pe care oamenii de altfel nici nu o mai doresc, gusturile lor făcându-i să ceară cu totul alt gen de emisiuni: filme, videoclipuri etc.
N-a trecut însă mult timp până să-mi dau seama de unde această lipsă, aproape totală, de interes faţă de Dumnezeu şi de emisiunile religioase: începerea campionatului mondial de fotbal i-a făcut pe oameni să strige: nu-L vrem ca Rege pe Hristos, ci vrem sportul-rege. Şi astfel Hristos a fost dat răstignirii, cine ştie pentru a câta oară, în favoarea noului tâlhar, Barabas – fotbalul –, care fură minţile şi timpul oamenilor, promiţându-le speranţe deşarte, până într-acolo, încât îi auzi pe unii spunând că „fotbalul va salva România“ – deci nu Hristos.
Să nu uităm că plângerea pe care Dumnezeu o face în Ieremia 2, 13 este adresată poporului Său, Noului Israel, Bisericii şi credincioşilor de astăzi, căci sunt atâţia care şi-au făcut din acest sport un adevărat idol. Astfel, mulţi „creştini“ au ajuns să se bată şi chiar să se ucidă, din această pricină, fac pariuri etc., iar dacă arunci o privire în casele lor, le vezi pline de fanioane, postere cu tot felul de vedete, dar nici o icoană sau o Biblie. La televizor stau chiar şi zece ore pe zi, dar nu se roagă nici măcar cinci minute… ba unii nu mai ştiu să-şi mai facă nici semnul crucii! Biblia îi numeşte pe aceşti oameni, nebuni, nicidecum creştini, cum se numesc ei pe ei înşişi într-o totală ignoranţă care îi va costa veşnic! Tuturor acestor „microbişti“ le pun întrebarea: vă poate oare da fotbalul mai mult decât Hristos, de-aţi ajuns să-L înlocuiţi pe El şi să întronaţi sportul-rege în inimile şi minţile voastre?
Hristos a venit să umple golul din inima omului, cum bine zicea Pascal. Dar astăzi microbiştii îşi umplu acest gol al inimii cu alte goluri marcate de ştiu eu ce vedetă trecătoare, de un jucător care este poate bun pe teren. Dar ce exemplu moral oferă acesta copiilor noştri, care vă văd adorând mulţi analfabeţi, semidocţi, ori oameni care, din punct de vedere religios-moral, lasă mult de dorit?
Revenind la titlu, trebuie să precizez cine a fost de astă dată Pilat-ul care a lăsat oamenii să facă alegerea. De această dată avem de-a face cu un „Pilat“ format dintr-un personaj colectiv: conducerea R.T.S.-ului. După ce oamenii au ales, ei „s-au spălat pe mâini“ cu lozinca foarte adevărată în ceea ce priveşte posturile de televiziune: dacă nu dăm oamenilor ce vor, ei vor alege un alt canal, aşa că noi n-avem ce face. Departe de mine însă de a face vreun reproş cuiva de la R.T.S., căci toţi s-au comportat cu mine la superlativ şi m-au făcut să mă simt în această televiziune ca într-o familie, ba, uneori, chiar mai bine decât în propria familie şi nu pe ei îi acuz de această stare de lucruri. Pentru a supravieţui, ei au ales neutralitatea pe care însă Mântuitorul nu o tolerează, afirmând foarte clar: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea“, sau, parafrazând: Cine nu-Mi ia partea şi nu lucrează pentru întemeierea Împărăţiei Mele este duşmanul Meu.
Cine este vinovat de această stare a lucrurilor? Vinovaţi suntem toţi, toţi membrii Bisericii, clerici şi mireni, activi şi nominali, şi toţi trebuie să ne pocăim pentru că, acum, după două mii de ani de la venirea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, oamenii vor tot „pâine şi circ“, chiar dacă acest circ are loc acum pe stadion, căci cine poate spune numărul crimelor, familiilor destrămate şi al copiilor neglijaţi din cauza acestui sport ridicat la rangul de rege al sporturilor?
Românie, dacă te va mai salva ceva ori cineva, acela nu va fi cu siguranţă sportul-rege printre nonvalori, ci numai Hristos mai poate face ceva pentru tine, dacă şi tu te întorci din toată inima spre El! (II Paralipomena 7, 14)
Teolog Dorin ZAMFIR – Sibiu
