15. Mângâietorul şi Dumnezeul meu, Îţi mulţumesc că mi-ai lăsat rugăciunea şi lacrimile cu care să-mi încarc şi să-mi descarc sufletul spre Binefăcătorul meu şi spre binefăcătorii mei.
Ce mult dau şi ce mult primesc prin aceste două mijloace divine!
Cât de fericit sunt primind şi dând cu ele!
Îţi voi mulţumi veşnic că mi le-ai dat şi că mi le îm¬prospătezi neîncetat, Mângâietorul şi Dumnezeul meu.
16. O, cât de mare şi de bună este inima Ta, Preaiubitul meu Sfânt! Eu văd crâncena luptă pe care ai dus-o şi o duci printre cei ce nu Te iubesc şi nu pot înţelege Jertfa Ta pentru ei.
Ei Te dispreţuiesc, Te alungă, Te batjocoresc şi Te leapădă, fiindcă nu Te cunosc.
Iar Tu Te întorci la ei mereu şi mereu, rugându-i, che¬mându i, aşteptându-i, iubindu-i până la moartea lor, a fiecăruia.
Dar şi atunci nu Tu Te desparţi – ci ei.
O, cât de mare este bunătatea Ta, Dumnezeul meu!
17. O, ce pândit este tot drumul meu cu Tine, Mân¬tuitorul meu Iisus!
Îmi este atât de teamă uneori în mijlocul nopţilor care ne înconjoară…
Cerule iubit, acopere-ne cu lumina ta,
iubire divină, învăluie-ne cu umbra Ta,
oştiri cereşti, înconjuraţi-ne cu paza voastră,
ca să nu ne simtă ghearele vrăjmaşe,
să nu ne vadă ochii răi
şi să nu ne apuce cursele primejdioase,
până ce vom trece cu bine de această vale a umbrei morţii şi de aceste zile rele.
18. Domnul şi Dumnezeul meu Binecuvântat, cât de mult mă bucur eu când pot face câte ceva pentru mângâierea celor care sufăr săraci şi chinuiţi!
Şi asta de la Tine, Binefăcătorul meu, am învăţat-o…
Tot ce eu pot face este numai din al Tău, căci cu sărăcia mea, Doamne, nimic n-aş fi în stare, niciodată.
O, numai când Tu îmi dai, atunci am şi eu şi atunci pot da.
Tu ştii, Tu singur ştii cât sunt de nefericit când văd că este atâta nevoie – şi eu n-am cu ce s-o acopăr.
Nu mă lăsa niciodată să văd sărăcia fără s-o pot ajuta, foamea fără s-o pot potoli, lacrima fără s-o sărut.
19. Domnul meu şi Iubirea mea cea sfântă…
Toată fiinţa mea este cuprinsă în Tine –¬
şi Tu eşti cuprins în toată fiinţa mea.
Serile mele de rugăciune sunt cele mai dulci împărtăşiri, care se prelungesc fericit în tăcerea ceasurilor adânci şi tainice ale celei mai fericite singurătăţi cu Tine.
Adorm… dar inima mea continuă să se roage,
sufletul meu continuă să-Ţi vorbească,
dorul meu continuă să cânte lângă Tine
şi iubirea mea continuă să Te ţină îmbrăţişat.
Când mă voi trezi, doresc să fiu tot aşa…
Apoi tot ce s-a continuat în vis, să reînceapă aievea iarăşi.
Şi aşa, veşnic şi veşnic.
O, Preaiubitul meu dulce, toată fiinţa mea vreau să fie cuprinsă în Tine pe totdeauna.
20. Iisuse – Mama mea, Iisuse – Soţul meu, Iisuse –Nedespărţitul meu Prieten, Iisuse – Dumnezeul şi Mântuitorul meu, fie binecuvântată iubirea Ta nedespărţită de mine.
Singurătatea nu-i un gol pustiu pentru mine de când Te ştiu al meu şi de când viaţa mea este a Ta. Ci pustia îmi este o plinătate fericită, fiindcă Tu îmi umpli totul.
În afară îmi este lumină şi bucurie totul, fiindcă înăuntrul meu este aşa.
Toate întinderile mele sunt pline de Tine, Soarele meu, căci Tu îmi luminezi totul.
Aerul meu este totdeauna plin de mireasma Ta, ca o dimineaţă de flori…
Umbrele mele sunt totdeauna răcoroase şi izvoarele mele nu seacă niciodată.
Iarba mea este totdeauna moale şi proaspătă, iar roua ei este totdeauna strălucitoare.
Oriunde m-aş duce sau aş privi, Tu îmi zâmbeşti de peste tot şi Prezenţa Ta fericită îmi răspunde prieteneşte şi binevoitor.
Oriunde aş sosi, Te regăsesc pe Tine tot aşa de iubitor şi fericit, precum Te-am avut şi de unde am plecat.
O, Preaiubitul şi Nedespărţitul meu Mântuitor, So¬ţul meu, Mama mea şi Ocrotitorul meu, dragoste veşnică Ţie…
Traian Dorz, din volumul „Mărgăritarul ascuns”
