Oastea Domnului

A Bisericii e Oastea condusã de Iisus Biruitorul

Corabia-lui-Noe-192x300Suntem în 2015, când se împlinesc 80 de ani de la naşterea foii «Isus Biruitorul», primul număr apărând la 6 ianuarie 1935. În pericol de moarte de la primele numere, a supravieţuit doar pentru că întemeietorul ei, Părintele Iosif Trifa, alesese jertfa în loc de închiderea publicaţiei. Începuse chiar o rubrică specială intitulată Istoria unei jertfe, care avea să fie sursa dintâi a monumentalei epopei dorziene numită în acelaşi fel. Într-un fel, suplimentul «Luminii Satelor» de până atunci nu-i aparţinea atât cât noua foaie în numele căreia era doar numele Domnului şi nu şi al oamenilor. Într-adevăr, suplimentul «Oastea Domnului» avea doar în partea a doua numele Domnului, poate de aceea tendinţa de a pune accentul întâi pe lucrarea omului, apoi pe a lui Dumnezeu s-a înscris aproape ontologic în crezul de peste vremi, născând răul obicei de răsturnare a valorilor în discursul predicatorial. Noua foaie în numele căreia să fie doar numele lui Hristos ţine şi ea de duhul profetic al fondatorului ei care, observând netăierea împrejur a multora plini de zel dintre fraţi, vedea nu numai ocara lumii faţă de ei, ci şi a lor faţă de lume, tocmai pentru germenii încrederii că doar ei sunt ai Domnului iar ceilalţi nu.

Ce copilărie plină de primejdii a avut foaia «Isus Biruitorul», atât de asemănătoare cu cea a fondatorului ei! Cum putea fi altfel ca însăşi pruncia lui Iisus, primejduită de diavolul care, prin oamenii vremii aceleia, căuta neobosit viaţa Pruncului. Să ai puterea de a urî păcatul şi nu pe păcătos, de a sesiza răcnetul satanei, pe de o parte, şi a-ţi fi milă de cei căzuţi în mrejile lui, de altă parte, ne trebuie şi nouă atât de mult. Când Iisus era pe Cruce şi părea înfrânt, El biruia tocmai prin iubirea Lui de oameni: Tată, iartă-i, că nu ştiu ce fac! – avea să fie semnul Biruitorului morţii şi al oricărui om în care a luat chip Iisus Biruitorul.

Poate că cel mai important rod al foii «Isus Biruitorul» din cei dintâi ani a fost Moţiunea din 12 septembrie 1937, stâlp de foc şi de nor călăuzitor prin pustia în care ne aflăm şi azi. O, rătăcirile noastre cât Moţiunea nu ni s-a mai arătat! Dar ce orientare sigură am avut din acel noiembrie izbăvitor al anului 1976 şi, mai apoi, o dată cu ultima reapariţie a lui «Iisus Biruitorul» din 1990, ce aşteaptă în acest an, 2015, să atingă al 1000-lea număr! Desigur, foaia «Iisus Biruitorul» a făcut şi face şi o cernere grozavă prin însuşi mesajul ei atît de elocvent centrat pe sensurile Moţiunii, care adună în inima Bisericii căile mântuirii tuturor oamenilor.

Ne e proaspăt în memoria inimii ecoul adunării speciale de la Sibiu, din 13 decembrie, întru aniversarea a 100 de ani de la naşterea fratelui Traian Dorz. A fost poate cel mai expresiv sens dat Moţiunii şi o împlinire cum nu se poate mai maiestuoasă a dorinţei poetului de a ni-l aduce în memorie şi de a-i zugrăvi chipul pe suport de jertfă liturgică. O mărturie a credinţei la care ne-a adus călăuza noastră cea prea bună, Iisus Biruitorul. Din zori până-n amurg, timp petrecut în Hristos zugrăvind icoana omului lui Dumnezeu pe fresca crudă a Sfintei Liturghii, fiecare vers şi cuvânt devenind culoare de rai aşezată şi unită nedeslipit de fresca liturgică ce-i conferă nemurire. Să se regăsească duhul înaintaşilor în duhul servilor lui Iisus Biruitorul, ce poate fi mai măreaţă recunoştinţă şi mai frumoasă cunună pe fruntea lor înveşnicită în lumină! Va fi vreun mod şi mai divin în a le auzi glasul rostuit de urmaşi, dar invitaţia pe care foaia «Iisus Biruitorul» ne-a făcut-o la Sibiu în 13 decembrie ne-a făcut părtaşi poate celei mai intime îmbrăţişări de duh cu Neemia şi calfele sale. La 80 de ani de viaţă a foii noastre, se cuvine să înţelegem că El este totul în viaţa noastră, că orice biruinţă a noastră e, de fapt, biruinţa Lui, căci ai Domnului suntem, nu aşa?

Cititorule, cu tot mai multă evlavie trebuie să pomenim chiar şi numele acesta dăruit nouă de Părintele Iosif: «Iisus Biruitorul». Ne intră în casă săptămână de săptămână, cinează cu noi şi ne invită şi pe noi să cinăm cu El. Ne vorbeşte pe Cale şi ne aşază pe Cale în Emaus. Împlinire deplină a Moţiunii. Da, Iisus Biruitorul este Mirele Bisericii. Şi a Bisericii este Oastea condusă de Iisus Biruitorul!

Preot Petru RONCEA
articol publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului
Anul XXVI, nr. 2 (978) 5-11 IANUARIE 2015

Lasă un răspuns