Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Bunãtatea lui Dumnezeu

Bunãtatea lui Dumnezeu

Bunãtatea lui Dumnezeu

1 – Noi înșine ne mirãm adeseori zicînd cu durere: Vai cât de rãu este omul, cât de rea este lumea, cât de nelegiuiți sînt oamenii…
Și ața este.
Dar nu ne mirãm mai degrabã și nu spunem: O, cât de Bun, cât de nemãrginit de Bun, cât de neînțeles de Bun este Dumnezeu… Care cu toate cã lumea e așa rea, cã oamenii sunt atât de nelegiuiți – Dumnezeu totuși îi rabdã, Și totuși le dã, Lui totuși Îi este milã, El totuși îi iubește.
Într-adevãr cât de mare este Bunãtatea lui Dumnezeu…

2 – Aceasta este uimirea și aici stã toatã taina dragostei celei nespus de mari a lui Dumnezeu: Bunãtatea Lui.
Pentru acești nelegiuiți a murit Hristos spre a-i izbãvi nu numai de sub blestemul pãcatului moștenit prin firea lor omeneascã de la Adam, întâiul lor pãrinte cãzut… Ci și de sub blestemul propriului lor pãcat, sãvârșit de fiecare om, din propria lui voințã, ca act al propriei sale neascultãri de porunca Dumnezeului sãu…

3 – Jertfa Mântuitorului cuprinde în Sine nu numai Prețul mântuirii lumii întregi ci și prețul mântuirii fiecãrui suflet omenesc în parte.
Și de aceea trebuie ca Jertfa Aceasta s-O primeascã toatã omenirea ca singurul Preț al Rãscumpãrãrii ei din osânda și moartea pãcatului în întregimea lui; și trebuie sã o primeascã și fiecare suflet în parte, – pentru partea lui de vinã ca fiu al omenirii și ca participant la pãcatul ei.

4 – Orice altã dragoste în afarã de a lui Dumnezeu n-ar putea atât de mult.
Orice dragoste omeneascã are o margine mai mult sau mai puțin apropiatã. Numai dragostea lui Dumnezeu este fãrã margini.
Ea rabdã totul, nãdãjduiește totul, sufere totul și acopere totul – pânã la sfârșitul vieții omului, a fiecãrui om.
Dar și atunci la sfârșit, nu dragostea lui Dumnezeu se sfârșește – ci viața omului.
Iar judecata osânditoare de la sfârșitul vieții omului neascultãtor de Dumnezeu, – nu Hristos o aduce, ci o aduce pãcatul omului neascultãtor.

5 – Nu judecãtorul îl condamnã pe un criminal – ci crima lui îl condamnã. Judecãtorul n-are cu el nimic, crima lui are. Ea nu-l lasã. Ea îl osândește.
Tot așa va fi și la Judecata lui Hristos. Pãcatul omului va striga dupã el.
Cuvintele lui îl vor osândi.
Faptele lui îl vor condamna.

6 – Cum se va întâmpla judecata pãcatului asupra pãcãtosului, nu știm. Pentru cã fiecare pãcat va cãpãta un chip, un grai, o mãrime.
Fiecare cuvânt vinovat la fel.
Fiecare gând, fiecare pas, fiecare loc al pãcatului vor cãpãta forma, greutatea, mãrimea, urâciunea, violenþa, grozãvia și cine mai știe ce alte înfãțișãri ale pãcatului fãcut…
Și toate acestea împreunã, vor osândi pe cel ce a sãvârșit acele pãcate.

Traian Dorz, din “Alergarea Stãruitoare”

Author: admin

Comentarii

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *