“Poate tu trebuie să-ţi faci prieteni. Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu!
De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu!
Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu?”
( Sfântul Ioan Gură de Aur )
Am tresărit la întrebarea asta…De ce? Fiindcă aceste cuvinte ,,prieten”, ,,prietenie” le preţuiesc la fel de mult ca şi cuvintele ,,iubire”, ,,iertare”…şi parcă nu găsesc loc în vocabularul inimii mele pentru cuvântul ,,vrăjmaşi”…
Dar, citindu-l în context, ca sintagmă, ,,vrăjmaşi pentru Dumnezeu”, am respirat uşurată…
Fraţii noştri în Hristos ne devin prieteni în timp, dacă încercăm să cultivăm această prietenie, să o udăm, să o îngijim cu iubire ca pe cea mai frumoasă floare.
Sunt multe feluri de prietenii… Dar cele mai adevărate sunt cele în Hristos, prin Hristos, pentru Hristos…Cum ni le facem? Împrietenindu-ne cu Hristos! Când El ne este Prieten, toţi prietenii Lui devin şi prietenii noştri…
Despre vrăjmaşi aş putea spune că nu trebuie să îi căutăm…ei ne devin aşa când sunt vrăjmaşi ai lui Hristos…Prietenii de odinioară, cei ce ne erau prieteni de păcate, ne devin duşmani când Îl acceptăm ca Prieten pe Hristos…
Şi totuşi, chiar de ar fi mulţi aceşti duşmani, îmi doresc să îi pot iubi, să pot să le ofer o altă perspectivă a prieteniei adevărate în Hristos…Aş spune ca şi Hristos pe cruce: ,,Doamne, iartă-i că nu ştiu ce fac”
Miriam
