Zice Sf. Ioan Gură de Aur: „Când tu vezi pe un om rău că bate pe copilul tău, te superi şi te mânii, te aprinzi şi năvăleşti asupra făptaşului. Dar când vezi pe satana în toate zilele rănind şi bătând pe copilul tău şi amăgindu-l la păcate te uiţi cu nepăsare şi nu cauţi să mântuieşti pe copilul tău. Ba unii părinţi îl ajută pe satana, îndemnând copilul la fapte rele. Îl îndeamnă să suduie, să lovească, să fure, să petreacă după mersul lumii în paguba mântuirii sufletului său… Cât de mult s-a stricat lumea de azi!”
Familia de credincioşi este biserica casei, temelia Bisericii vii, o casă a Domnului, şi mare har este acesta. Dacă în lume mai este bine şi mila Domnului nu s-a retras, este pentru că mai sunt credincioşi, pentru că mai sunt familii vii şi credincioase pe pământ. Când cel din urmă credincios va fi luat, urgiile vor începe. Când Biserica lui Hristos va fi răpită de pe pământ (cf. Mt 24, 36-51), cei care nu s-au pocăit cu adevărat (cf. Iuda 12-13) vor fi aruncaţi în negura întunericului veşnic ce le este păstrată (cf. II Pt 2, 17). Sfârşitul lor va fi pierzarea, groapă ce singuri şi-au săpat-o prin neascultare de adevăr (cf. Flp 3, 18-19).
Pocăinţa este poruncă dumnezeiască (cf. Fapte 17, 30). Noi suntem de neam din Dumnezeu (cf. Fapte 17, 29). Domnul Iisus a murit şi a înviat ca să ne răscumpere, şi, prin urmare, are dreptul să pedepsească răul şi pe neascultători în ziua cea mare a Judecăţii celei Drepte, după dreptatea Sa dumnezeiască (cf. Fapte 17, 31; II Tes 1, 8) şi să răsplătească cu fericirea eternă pe toţi acei care aşteaptă acum mântuirea Sa slăvită, a Domnului şi Mântuitorului nostru Care ne-a răscumpărat cu preţul Sângelui Său (cf. Flp 3, 20-21; Evr 12, 3).
Familiile şi casele de credincioşi sunt elementul de bază, locul de unde pleacă vestitorii Evangheliei Domnului Iisus.
În toate casele unde Domnul Iisus vindeca pe cei bolnavi, se făceau şi semne şi minuni. Bolnavii se vindecau, revenind pacea şi bucuria, revenind veselia; şi, primind Cuvântul Evangheliei împăcării cu Dumnezeu, se făceau ucenici, prieteni cu Dumnezeu cel Întrupat şi vestind minunile Lui.
Oamenilor cucernici le este descoperit Harul mântuirii şi al bucuriei în binefacerile Lui, de care nu se mai despart niciodată, chiar dacă trebuie să pătimească şi să plătească cu jertfe mari sau chiar cu preţul vieţii lor. Sfântul Ioan Botezătorul, într-o zi, stătea cu doi din ucenicii lui. Şi, privindu-L pe Iisus umblând, ei l-au auzit pe Ioan zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu…”. Auzind aceste vorbe, cei doi ucenici au mers după Iisus. Văzându-i Iisus, i-a întrebat: „Ce căutaţi?” Ei au cerut un lucru care pentru unii nu valorează cine ştie ce. Poate unii dintre noi am cere să-L vedem pe Iisus înviind morţii, vindecând bolnavii, eliberând pe îndrăciţi de sub înlănţuirile satanei, ca să ne minunăm şi să-I aprobăm divinitatea, exaltaţi de fericire. Dar ei au cerut cu totul altceva, cu mult mai de preţ: „Rabi, Învăţătorule, unde locuieşti? Am vrea să te-nsoţim la Tine acasă, să vedem cum stai”. Şi cine ar putea mărturisi ce au văzut şi ce au simţit, că de aici, de la el de acasă, sub influenţa celor văzute, simţite şi auzite, misionează, încredinţând pe Andrei şi pe Simon Petru că au găsit pe Mesia-Hristosul; şi tot din această misiune s-au ales alţi doi bărbaţi de mare nădejde, Filip şi Natanael, (cf. In 1, 35-51).
Sunt stări şi binecuvântări de har pe care graiul omenesc nu le poate spune. Putem spune doar că din vizita aceasta la El acasă s-a născut o cunoaştere temeinică care a contribuit şi la convertirea multora, căci fiecare misionând cu harul Domnului, mii şi mii de suflete au aflat pe Domnul, devenind fii ai Împărăţiei lui Hristos-Domnul.
Spre ruşinea noastră vorbind, mulţi am vrea să nu ne fie cunoscută casa, ca să nu fim cunoscuţi la noi acasă. Câţi se străduiesc să facă ordine în casele altora, iar la ei acasă e dezordine. Se străduiesc să ducă Cuvântul Evangheliei Păcii la alţii, iar la ei acasă nu-l cunosc. Cel mai bun predicator e acela care, prin Harul Domnului, din casa lui a făcut un colţişor de rai. Un astfel de suflet se va bucura negrăit şi va culege roade îmbelşugate la seceriş.
Biserica din casa ta / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011
