„…Când te uiţi de aici, de sus, şi priveşti în zare, parcă vezi un loc consacrat pentru mănăstire. Aşa este de minunat locul acesta, în care l-a născut Dumnezeu pe Părintele nostru Iosif, pe omul lui Dumnezeu, un om de care lumea nu a fost vrednică. Lumea s-a dovedit nevrednică şi de Părintele Iosif, ca de toţi sfinţii de peste vreme. Că şi el a fost tot aşa, la vremea lui, batjocorit, lepădat, alungat, chinuit…
Ştim cu toţii toată istoria aceasta şi viaţa Părintelui Iosif; nu mai trebuie să fim învăţaţi, că noi cunoaştem lucrurile acestea. Mi-e drag şi alt cuvânt din Sfânta Scriptură, acolo când zice Sfântul Apostol Pavel: Voi nu aveţi nevoie să vă spun; eu vă spun lucrurile acestea, dar vouă nu vă trebuie să vă spun, că voi sunteţi învăţaţi de Duhul lui Dumnezeu, Care este cu voi. Vedeţi, asta e viaţa creştinilor adevăraţi. Noi avem un Învăţător, pe Dumnezeu, Care ne învaţă pe fiecare, şi tot ce ni se dă nouă şi tot ce avem noi este darul lui Dumnezeu. Scrierile acestea, mărturiile acestea toate ne învaţă despre oamenii lui Dumnezeu, despre Dumnezeu şi mântuirea noastră. Dumnezeu toate ne învaţă şi ne arată lucrurile acestea. Şi noi avem o mare bucurie şi mulţumire în suflet: suntem aşa de puternic încredinţaţi tocmai prin darul pe care-l avem în noi şi l-am trăit noi cu Dumnezeu în părtăşia noastră, în singurătatea noastră. Ce oameni mari au fost aceştia!
Când citim scrierile lor, când vedem viaţa lor, când vedem toate astea, ce mărturie puternică şi minunată, de nezguduit avem noi prin Părintele Iosif, sau fratele Traian, sau oamenii aceştia mari ai lui Dumnezeu! Ce oameni ne-a dat Dumnezeu, oameni de care lumea nu a fost vrednică, cum a fost şi fratele Traian, cu temniţele, cu închisorile. O lume nevrednică de astfel de oameni! Ei sunt oamenii lui Dumnezeu şi noi, dacă îi cunoaştem, şi noi dacă îi iubim şi dacă noi mergem pe urmele lor şi ne strângem împreună, pe ce urme sfinte mergem noi! Că noi cinstim şi preţuim pe cei pe care lumea i-a lepădat, pe Hristos şi pe toţi sfinţii Lui de peste vreme, dinainte de El şi de după El, noi îi avem ca dragi, ca exemple vii. Şi când vedem astfel şi cunoaştem oameni ai lui Dumnezeu, nu mai putem de bucurie. (…)
Cum să nu mulţumim noi lui Dumnezeu pentru aceşti oameni minunaţi pe care ni i-a rânduit Dumnezeu şi ni-i dăruieşte? Ferice de ochii care văd şi preţuiesc pe oamenii lui Dumnezeu, de care lumea nu e vrednică!”
din cuvântul fr. Gabriel GRĂMESCU (Reşiţa) de la adunarea din 28 februarile de la Certege, leagănul dulce al pruncuţului Iosif Trifa şi colţişorul de Rai al Oastei Domnului…
