Nimeni nu mai poate uita cântările de aur care ne-au legănat în primii noştri ani de umblare pe calea credinţei.
Cântările de aur ale oastei ne-au mângâiatde atâtea ori!!!
Se întâmpla adesa ca în foşnetul frunzelor să recunoaştem vreuna din melodiile recent învăţate .
Alteori, întorcându-ne de la vreo nunta ostăşească, ni se părea că auzeam în glasul roţilor de tren una din melodiile nou-învăţate. Şi atunci murmuram şi noi psalmii de dor de fraţi , de Domnul, de Cer!
Cântările de aur ale oastei au pus punţi între noi si Cer, între noi şi domnul Iisus.
şi chiar şi între noi fraţii când , datorită ispitelor, nu ne puteam privi…
Prin cântările de aur am învăţat să il iubim pe Domnul şi să ne iubim unii pe alţii.
O! De câte ori am cântat şi am plans de fericire!!!
O! De câte ori am plâns şi apoi am simţit nevoia să cântăm!!!
Cântările de aur sunt venite din Cer şi te înalţă într-Acolo!
Să avem inimi de aur pentru a cânta aceste cântări de aur!
Să cântăm mereu : şi în bucurie, şi în tristeţe, şi în rugăciune şi în cel mai zguduitor plâns de pocăinţă!
Să învăţăm cântările de aur, cântările care au rămas peste decenii ! Să le cântăm ca îngerii şi să fim siguri că şi ei cântă cu noi…iar , mai apoi, prin mila bunului Iisus, să dorim să ajungem Acolo la El, unde vom cânta şi noi împreună cu îngerii cântări de aur în cinstea Mielului Preasfânt!!!
Amin!
Miriam
