Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Ce semnifică aprinderea unei lumânări în biserică sau acasă ?

Ce semnifică aprinderea unei lumânări în biserică sau acasă ?

Ce semnifică aprinderea unei lumânări în biserică sau acasă ?

1.)    Ce semnifică aprinderea unei lumânări în biserică la “vii” ? Dar la “morţi” ?
R : Dumnezeu este lumină  în cel care aprinde o lumânare, iar cel care aprinde o lumânare se arată iubitor de Lumină, adică de Dumnezeu . Cea de-a doua semnificație a lumânărilor este aceea de jertfă, venită de astă dată din partea creștinilor. Lumânarea este ofrandă pentru Dumnezeu oferită de credincioși ca semn de dăruire a sufletului lor către Dumnezeu. Lumânarea simbolizează jertfa de sine, transfigurarea totală a omului în Lumina lui Hristos. Acesta înalță mintea omului de la trecerea celor vremelnice, la curăția celor viitoare, la Lumina lui Hristos și la darurile ce trebuiesc întoarse Dăruitorului.

Aprinzând o lumânare în biserică, credinciosul se roagă lui Dumnezeu, îi mulţumeşte pentru marea Lui bunătate şi ocrotire şi dă expresie credinţei lui în Dumnezeu. Ea devine un mijloc de legătură între om şi Dumnezeu.  Lumina este rezultatul arderii unor materii concrete: ceara,untdelemnul. Lumina este socotită acum ca simbol al bucuriei împărtăşirii din lumina divină : „Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalm 35,2). „Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste tine a răsărit.” (Isaia 60, 1). Mântuitorul însuşi Se numeşte pe Sine „Lumină”: „Eu Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric”.
Când aprindem  o lumânare pentru morții noștrii  , noi  îi reprezentăm  aici în lumea din care noi  încă facem parte. Când aprindem o lumânare pentru cei vii , ne dorim ca și ei să rămână în Lumina lui Hristos din care Neamul nostru ortodox și românesc face parte de milenii.
2.) Când se dă preotului un acatist/pomelnic la uşa altarului, de ce este obligatoriu ca alături de bilet să fie și o lumânare ?
R : Nimic nu este obligatoriu în Ortodoxie. Ortodoxia propune și argumentează , nu impune nimic. În Sfanta Scriptură se vorbește de darul adus la Altar într-o stare de pace cu tine însuți, dar mai ales cu semenul tău, ca să ne putem ruga cu folos Domnului.Darul de paine / prescura , pomelnicul cu numele viilor și al morților  , tămâia  , uleiul sau lumânarea, sunt aduse jertfă Domnului nu preotului. Lumânarea în sine, este o jertfă adusă lui Dumnezeu, “jertfă de lumină” după cum este ea menţionată în vechile cărţi de slujbă. Lumânarea are rostul de a arde, de a se mistui pe sine, arătând prin aceasta flacăra credinţei care mistuie existenţa fizică, aducând-o jertfă şi transformând-o în realitate duhovnicească. Aprinzând o lumânare în sfânta biserică, credinciosul se roagă lui Dumnezeu, îi mulţumeşte pentru marea Lui bunătate şi ocrotire şi dă expresie credinţei lui în Dumnezeu. Ea este un mijloc de legătură între om şi Dumnezeu, este “punctul de trecere dintre cele două lumi , cea divină şi cea umană.
3 .) În biserică se impune folosirea exclusivă a lumânărilor cumpărate de la pangar. Nu i se îngrădeşte astfel libertatea omului de a veni cu orice fel de lumânare ?
R : Biserica este anticamera Împărăției făgăduite de Dumnezeu nouă  și  este și  Împărăția bunei rânduieli. Libertatea nu înseamnă libertinaj ci respectul față de sfatul / rânduielile Bisericii. A pretinde Biserica să cumperi lumânarea oferită de ea, nu o impunere , un monopol , ci este o grijă ca tot ce se aduce în Biserică și la Altar să fie curate și binecuvântate. Lumânările cele mai potrivite pentru a fi folosite în interiorul spațiului de cult , sunt cele din ceară de albine
Lumînările din parafina care au devenit o practică în majoritatea locasurilor de cult , trebuiesc făcute după anumite standarde de calitate a produsului .Prin nerespectarea acestor condiții tehnologice de fabricație ,lumînările pot  emite prin ardere substanțe toxice periculoase pentru organism. Pentru acestea Biserica își asumă toată responsabilitatea produselor pe care le oferă la pangar.
4 .) De ce este important ca în clipa trecerii în veşnicie, muribundului să i se  aprindă o lumânare ? De ce este aşezată pe mână şi nu pe frunte, pe umăr sau în dreptul inimii ?
R : Când a vine ceasul morții multe se petrec în preajma celui aflat în cauză. Apar  duhurile cele rele care înconjoară  muribundul din toate părțile. Ele sunt furioase și înfricoșătoare . Amenință și tulbură sufletul celui  pe cale să plece din lumea celor vii .
  Sufletul muribundului  tremură de frica acestor prezențe dar se imbarbateaza de prezența îngerilor buni dar și a lumânării pe care cei prezenți o țin pe mâna dreaptă  celui ce se va despărți de trup , pentru că prin intermediul acestei mâini s-a închinat toată viața, gestual, lui Dumnezeu.
5. ) Lumânări de mari dimensiuni sunt folosite şi-n slujba botezului şi a cununiei. Ce rol au ? De ce una respectiv două şi nu trei-patru ori mai multe ?
R : Lumânarea aprinsă , este în viaţa bisericească, simbolul purităţii sufleteşti, a puterii credinţei, focul iubirii creştine şi nădejdea luminii dumnezeieşti spre care speră cei ce le aprind, însoţindu-le cu rugăciunea personală. Lumânările de Cununie sunt aduse în biserică de către cavalerii de onoare, apoi oferite naşilor, care le ţin aprinse pe parcursul desfăşurării ceremoniei religioase. Mai sunt cunoscute şi sub denumirea de  „făclii”, având simbolul luminii credinţei care trebuie să-i însoţească în viaţă pe miri.
Ele se aprind de la lumina din sfeşnic, de către preot, arătând că de la Hristos îşi trage seva viaţa de familie, fiindcă El a spus despre Sine: „Eu sunt lumina lumii. De va veni cineva după Mine, nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8,12). Potrivit acestui text biblic, făcliile îl reprezintă pe Hristos care călăuzește drumul celor care se însoţesc prin Cununie.
Ele mai simbolizează şi modelul luminos al naşilor, care-i vor călăuzi pe drumul vieţii, iar una dintre rugăciuni precizează că mirii trebuie să „strălucească precum luminătorii pe cer”, adică să devină model de familie pentru alţii : „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5,16).
Mărimea lumânărilor la Taina Botezului și a Cununiei vine în primul rând de la durata mare de timp în care ele trebuie să rămână aprinse cât durează slujba dar și după aceea , însă au  și o interpretare simbolică și anume aceea a trăiniciei vieții în Lumina lui Hristos.  Numărul de lumânări este una  la Botez și  două la Cununie , referință clară la numărul nașilor.
6 .) Recomandaţi creştinilor, când se roagă acasă în cămăruţa lor, să ardă o lumânare ? La ce îi ajută ?
R : Lumânarea este un simbol. Ea simbolizează lumina adevărului şi sfinţeniei, care este Iisus Hristos Dumnezeul nostru, şi asemenea Lui trebuie să fie şi viaţa creştină.
Lumânarea este simbolul vieţii veşnice pe care ne-o dorim după moarte în lumina dumnezeiască, sau altfel spus este icoana Luminii Domnului nostru Iisus Hristos.
Lumânarea / candela , nu poate lipsi de la nici o slujbă sau rugăciune, pentru că ea ne însoţeşte, ne călăuzeste totdeauna când ne întalnim, în vreun fel anume cu Dumnezeu.
7.)  Ortodocşii aprind lumânări la mormintele celor dragi. La ce le mai poate folosi celor adormiţi întru Domnul ?
R : Cultul celor adormiți întru  Domnul , este legat și de aprinderea lumânărilor. După obiceiul împămîntenit , celui căruia i se pregătește să treacă în lumea veșniciei, i se pune o lumânare în mână, apoi la capul lui se aprind mai multe lumânări în sfeșnic. Prescura și pomelnicul, coliva, colacul și celelalte jertfe dăruite pentru sufletul său, toate se împart cu lumânări aprinse.
Din punct de vedere simbolic, aprindem și împărțim lumânări pentru că acestea reprezintă întruchiparea fizică a rugăciunii noastre pentru sufletul celui adormit întru viața cea veșnică.
Priveghiul în zilele de până la înmormântare este o permanentă rugăciune și meditare .Procesiunea de acasă până la biserică și apoi la cimitir exprimă prin purtarea aprinsă a lumânărilor ca și apoi candela de la mormântul răposatului ,o mare speranță pentru creștinul ortodox, care face aceste acte de cult cu credință.
8.)  În clipa când Iisus a murit pe Cruce, nimeni n-a aprins lumânări sau candele. Nici femeile mironosiţe n-au mers cu lumânări la mormântul Lui. Nu putem interpreta că lumânarea este o “invenţie” de dată mai recentă şi nu are nicio importanţă în perspectiva mântuirii noastre ? 
R : De știut că Dumnezeul nostru Iisus Hristos nu a avut prețuirea de a fi înmormântat după toată rânduiala. Dacă nu ar fi intervenit Iosif din Arimateia la Pilat să-i dea Trupul spre îngropare , ar fi fost aruncat la groapa comuna , ca pe un lucru de nimic , alături de cei doi tâlhari. Ca urmare  înmormântarea lui Hristos, pentru mine Mantuitorul meu dar și al lumii , a fost atipică. Totuși  întrebuințarea lumânărilor şi candelelor are argumentare încă din  vechime consemnată  : „Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: Po­runceşte fiilor lui Israel să-ţi aducă undelemn de măsline curat şi limpede, pentru candele, ca să ardă sfeşnicul necontenit, înaintea perdelei din cortul adunării, şi-l va aprinde Aaron şi fiii lui înaintea Domnului, ca să ardă totdeauna de seara până dimineaţa” (Leviticul 24, 1-3). Aşadar prima jertfă de lumină a fost poruncită de Însuşi Dumnezeu şi constă în aprinderea  sfeşnicului  cu şapte candele care era aşezat mai întâi în Cortul Mărturiei şi apoi în Sfânta Templului din Ierusalim. Bineinteles că aceste recomandări, chiar și biblice au rost numai pentru cei credincioși lui Dumnezeu.
9.)   În definitiv, la Judecata de Apoi ne va întreba cineva câte lumânări am aprins ?
R : Sufletul nostru este asemănător unei lumânări. Rostul său este să ardă. Să ardă de dragoste pentru Hristos. Să ardă patimile din noi , să răspândească în jur căldură și lumină. O altă asemănare între sufletul rugător și lumânarea aprinsă este smerenia. Cu cât arde și luminează mai mult, lumânarea se micșorează, se face tot mai mică și nu arde niciodată pentru sine, ci pentru ceilalți. Mai mult , de la o lumânare aprinsă se poate răspândi lumină și împrejur, așa cum de la rugăciunea celui drept și iubitor se pot folosi și ceilalți. Se spune că cea mai frumoasă moarte este aceea a unei lumânări, de care numai mucenicii se învrednicesc. Lumânarea moare după ce a topit în sine tot ce a fost pământesc, material, și s-a transformat în lumină.
Când noi oamenii, trăiesc în mod egoist, sunt precum lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruim lumină şi căldură, atunci viața noastră capătă sens.  Rostul și menirea creștinului înseamnă jertfă și dăruire întru împlinirea  dragostei , adevărului , bucuriei , încrederii şi a sentimentele nobile pe care le purtăm în inimă. Să nu ne temem că ne vom “împuțina” sau că vom sărăci dăruit în stânga și în dreapta . Dimpotrivă , înlăuntrul nostru am avea mereu lumină.
De unde știm aceasta ? De la lumânare . Cum  ? Foarte simplu ! Oferă lumina, flacăra lumânări tale și altuia chiar și altora și ai să vezi ca lumina ei nu scade nu nimic . De ce ?
Pentru că se oferă din dragostea Luminii lui Hristos și aceasta va conta la momentul Judecății de Apoi.
Să luăm aminte  !
Părintele Onu Constantin

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!