„Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu este de la voi, este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 8).
Somnul nostru Iisus Hristos ne îmbie fiecăruia dintre noi acest dar şi har care este de la Dumnezeu Tatăl. Domnul Iisus a suflat peste toţi şi le-a zis fiecăruia: „Luaţi Duh Sfânt!”. Sfinţilor Apostoli le-a pus pe Duhul Sfânt la îndemâna fiecăruia. Ne îmbie şi pe noi cu acest dar, însă nu fiecare dintre noi Îl luăm în aceeaşi măsură, căci măsura cu care Îl putem lua este aceea cu care ne putem preda mai întâi pe noi înşine lui Dumnezeu, este măsura în care ne putem dărui păcii şi împăcării, este măsura în care ne putem preda Crucii şi jertfei, ocării şi morţii pentru Hristos.
Credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos este credinţa în Învierea Lui, iar credinţa în Învierea lui Hristos este credinţa în învierea tuturor morţilor, şi credinţa în învierea tuturor morţilor este credinţa propriei noastre învieri sub forma în care a Înviat Hristos. Credinţa în Învierea lui Hristos ne ajută să putem primi şi toate celelalte daruri ale lui Hristos. Acest dar al Duhului Sfânt îl face pe orice om împreună lucrător cu Dumnezeu. Darul puterii în vorbire, în scris, în cântare şi orice atitudine este tot o înzestrare a lui Hristos. Nimeni nu poate nici înfrunta un păcat, nici birui o ispită, nici mişca un suflet, nici a cuceri o inimă fără darul şi puterea Duhului Sfânt. Când Duhul Sfânt lucrează în noi, El ne învăluie cu un tot mai puternic şi tot mai luminos nimb de autoritate. Sufletele cuprinse de Duhul Sfânt, în faţa tuturor celor care privesc adesea la viaţa lor, capătă un respect, o autoritate sfântă. În urma lor, rămâne un freamăt neobişnuit, ca după trecerea unei adieri cereşti. Acesta este semnul că cineva are, într-adevăr, pe Duhul Sfânt.
Duhul lui Hristos este nu numai Acela care ne dă în afară inspiraţie, putere şi autoritate, ci este şi Acela care lucrează înăuntrul nostru, dăruindu-ne înţelegerea adevărată a Cuvântului, ne întăreşte în slăbiciunile noastre.
Duhul Sfânt este şi Acela care ne inspiră binefacerile, care ne îndeamnă să ne rugăm, care ne însoţeşte în rugăciunile noastre şi Se luptă El Însuşi pentru noi. Bogăţia îndurării lui Dumnezeu ne-a pregătit mântuirea, prin Domnul nostru Iisus Hristos, pentru ca noi să facem voia Lui. Făcând binele, Dumnezeu Tatăl ne dă toate darurile binecuvântărilor Sale. Numai cei care sunt în Hristos, se pot şi bucura de El, de prezenţa Lui. Dacă nu suntem în Hristos, nu ne putem împărtăşi de darurile Sale. Numai cei din casă sunt la căldură, numai cei care sunt în tren călătoresc; numai când stăm în Hristos, gustăm din bunătatea Lui şi numai când stăm zidiţi în Hristos, umblăm în faptele cele bune pregătite de Dumnezeu. El ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa hotărâre şi după Harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus mai înainte de începutul veacurilor. Iar acum S-a dat pe faţă prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel care a nimicit moartea şi a adus viaţa şi nemurirea, prin Evanghelie (Conf. II Timotei, 9-10).
Iată ce daruri binecuvântate am primit noi de la Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos! Când tot ce avem este numai al Lui şi când noi înşine suntem ai Lui, atunci toate posibilităţile şi condiţiile, şi traiul de zi cu zi sunt binecuvântate prin El.
Cu ce ne putem noi lăuda, cu atât mai mult când este vorba de mântuirea sufletelor noastre?…
Acest mare dar al mântuirii este în întregime numai al lui Dumnezeu. Darul lui Dumnezeu este sângele Crucii lui Iisus, singurul preţ răscumpărător prin care se primeşte iertarea păcatelor noastre. Darul lui Dumnezeu este Cuvântul Lui cel sfânt, prin care El ni S-a făcut cunoscut fiecăruia din noi. Acest har, dat nouă de Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, este iertarea păcatelor noastre prin Jertfa de pe Cruce a Mântuitorului nostru. Şi, prin credinţa în Jertfa şi în Învierea Lui, putem şi noi să fim mântuiţi. Amin!
Slăvit să fie Domnul!
Pr. Ionel MARIN
