Domnul Iisus Hristos a zis: „Cel ce vrea să vie după Mine să-și ia crucea sa și să vie după Mine”. Adecă El merge cu crucea Lui înaintea noastră, iar noi, cu a noastră, după El. El ține crucea de un capăt și noi de celălalt.
Ce bine se poate vedea acest adevăr și la un ceas de părete. Ceasul de părete are doi plumbi, două greutăți. Fără aceste greutăți nu umblă. Și nu umblă nici atunci dacă luăm o greutate și lăsăm numai una. Ceasul umblă numai dacă amândoi plumbii sunt la locul lor.
Așa e și ceasul vieții noastre. El are două „greutăți”, două cruci. Una e crucea Domnului, iar alta e crucea Omului. Domnul ne duce crucea mântuirii și ne chiamă să mergem după El, ducându-ne și noi crucea noastră. Alături de crucea Domnului stă și crucea noastră. Aceste două „greutăți” stau lângă olaltă și „ceasul” umblă numai câtă vreme are aceste două greutăți; câtă vreme, alături de Domnul, ne purtăm și noi greutatea crucii noastre.
Dar îndată ce luăm o greutate dela „ceas” — îndată ce noi ne lăpădăm crucea „ceasul” nu mai umblă. Mântuirea noastră stă pe loc.
Deci înainte până la sfârșit cu crucea noastră după crucea Domnului. Cu crucea noastră alături de crucea Domnului.
sursa: Oastea Domnului, supliment la Isus Biruitorul, anul II, nr. 1, 1 ianuarie 1936
