Dacă zici: Ah, n-am ştiut! – crezi tu că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău?
Da, Dumnezeu ne cercetează pe fiecare să vadă ce purtăm în inima noastră, de aceea nu trebuie să păcătuim faţă de nimeni.
Iată pentru ce un credincios nu poate nici pizmui pe nimeni (III Ioan 11).
Iată de ce nici o fiinţă omenească, dacă este om, nu poate coborî până la a fi târâtoare veninoasă care se ascunde pentru a muşca ucigător pe de‑aproapele său. Pe fratele său. Pe binefăcătorul său.
Căci această mârşăvie este cea mai diavolească dintre toate crimele. Cea mai blestemată dintre toate apucăturile. Cea mai pedepsită dintre toate uciderile. Şi de legile omeneşti. Şi de cele ale lui Dumnezeu…
Omule, cutremură-te de grozăvia oricărei uri şi pizme şi n-o primi în inima ta!
Iar dacă cumva ai primit-o şi o porţi încă, aleargă la Hristos să ţi-o scoată din suflet mai înainte de a ţi-l nimici pe veci.
O, Marele şi Bunul nostru Mântuitor, Tu, Care ne-ai adus şi ne-ai dat iubirea şi iertarea Ta adevărată şi veşnică tuturor – fii slăvit şi mărit!
Tu, Care ai biruit puterea diavolului, izvorâtorul pizmei – fii slăvit şi mărit!
Tu, Care ai înlăturat prin Crucea şi Jertfa Ta urmările pizmei ucigătoare de peste toţi cei care se întorc la Tine… şi din inimile lor orice rădăcină şi odraslă a pizmei – fii slăvit şi mărit!
Te rugăm, întoarce-i pe toţi cei răi acum spre iubirea Ta.
Izbăveşte-i pe toţi cei care-i pizmuiesc pe alţii…
Izbăveşte-i pe toţi cei pizmuiţi de alţii.
Izbăveşte-i pe toţi cei vrednici de a fi pizmuiţi din toată osânda şi nefericirea pizmei.
Alung-o toată asupra lui Satana, acela din care a izvorât. Apoi alungă-l şi pe el dintre noi, cu ea cu tot, în veşnica uitare.
Amin.
