Păcatul poartă în el frica. Oricine trăieşte în păcate are în sufletul său totdeauna groaza de judecată şi frica de osândă, de care se simte omul ameninţat mereu.
Cel nelegiuit priveşte spre cer cu ură şi cu groază, simţind că acolo el are un Judecător, nu un Tată. Un vrăjmaş, un prieten.
De aceea, cel rău fuge de Cuvântul lui Dumnezeu fiindcă îi judecă faptele. Fuge de omul lui Dumnezeu pentru că prezenţa acestuia îi osândeşte purtările. Fuge de adunarea lui Hristos fiindcă acolo i se descoperă păcatul.
Cel vinovat fuge de oamenii legii. Cel neascultător se ascunde de părinţi. Cel necurat fuge de lumină. Fuge de Dumnezeu în braţele diavolului. Vai de el!
Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr.
Vai de cel ce fuge, ferice de cel ce îndrăzneşte!
Numai sufletul vinovat este fricos. Numai sufletul mic este laş. Numai sufletul blestemat este trădător.
Sufletul nevinovat este curajos. Sufletul mare este demn.
Sufletul sfânt este nedespărţit de Hristos. Cu orice preţ. În orice stare. Prin orice nenorociri.
Cain fugea (Facere 4, 16).
Absalom fugea (II Sam. 13, 34 şi 18, 9).
Iuda s-a dus fugind (Ioan 13, 30).
Căci criminalul fuge. Netrebnicul fuge. Vânzătorul fuge…
Cel rău fuge spre păcat sau spre pierzare.
Fuge înainte de a face răul, ca să-l facă cât mai repede, căci acesta este un blestem care îl urmăreşte după ce a primit în inima lui gândul crimei (Ioan 13, 2).
Fuge după aceea de la locul crimei ca să nu fie prins.
Fuge apoi de tema urmărilor crimei săvârşite.
Fuge până ajunge în iad. De acolo nu va mai fugi apoi niciodată…
O, Mare şi Drept Judecător al celui rău, oricare ar fi el, Te rugăm, Doamne, trezeşte-i acestuia înainte de a păcătui frica de păcat, ca să nu-l facă.
Trezeşte-i frica măcar după ce a făcut primul păcat, ca să se întoarcă. Şi trezeşte-l pe oricine înainte de a fi prea târziu.
Amin.
2 Comments