din vorbirea fratelui Traian Dorz
de la nunta de la Zăvoi – 4 februarie 1989
Dar ce se întâmplă în Evanghelie? Spune Mântuitorul că primii chemaţi au refuzat. Aceasta era o insultă, o provocare la adresa împăratului. Îţi face Împăratul cinstea să te cheme la nunta lui, îţi face cadou o haină de nuntă pe care nu ţi-o mai ia niciodată înapoi, îţi face preţuirea şi respectul acesta să fii invitat acolo, la nunta Lui cerească – şi tu să refuzi… Şi cum au motivat cei care au refuzat invitaţia?
Unul a zis: „Nu pot să vin. Iartă-mă, te rog. Am cumpărat nişte boi, mă duc să-i încerc”.
Al doilea a zis: „Nu pot să vin. Am plantat o vie. Mă duc s-o văd”.
Al treilea a spus: „Nu pot să vin. Mi-am luat o soţie. Trebuie să mă duc cu ea… la distracţii”.
Cele trei mari motive pentru care oamenii au refuzat invitaţia Domnului şi invitaţia la nunta Lui cerească sunt acestea trei: comerţul, producţia şi distracţiile. Astăzi aceleaşi lucruri au rămas motivele pentru care oamenii nu vin la Dumnezeu şi nu acceptă invitaţia Domnului să se întoarcă la El, să vină la Nunta Lui şi să primească haina Lui de nuntă. Unii iubesc comerţul, afacerile. Alţii, producţia: se ocupă numai să muncească zi şi noapte şi să producă. Alţii, numai cu distracţii; tot felul de distracţii. Comerţul, producţia şi distracţia sunt cele trei motive pentru care cei mai mulţi nu se întorc la Dumnezeu şi nu primesc invitaţia Domnului.
Dar Împăratul a apreciat la justa lor importanţă refuzul. A zis: „Da? Le-am făcut cinstea aceasta mare să le pregătesc totul. [Am zis]: «Toate sunt gata: mesele sunt întinse, hainele pregătite, scaunele gata. Veniţi şi vă desfătaţi! Veniţi şi vă bucuraţi!»”. Ei au refuzat, fiecare văzându-şi de mizerabilele lui preocupări. Au refuzat chemarea lui Dumnezeu. Au refuzat invitaţia la nuntă.
Dar s-a mai întâmplat ceva. În timpul nunţii, împăratul a vrut să-şi vadă nuntaşii. Şi a mers, cercetând din loc în loc, să-i vadă pe cei care au intrat. A bănuit El că trebuie să fie ceva în neregulă acolo. Ştie Dumnezeu şi-i cunoaşte totdeauna pe toţi ai Lui. În biserică, în adunările Domnului, în locurile unde se propovăduieşte Evanghelia şi unde se întinde masa cea minunată a Nunţii cereşti (că e o masă binecuvântată aici!), Stăpânul vine printre rândurile noastre şi Se uită la fiecare dintre noi cam care este starea noastră. Cam care este atitudinea noastră. Cam care sunt gândurile cu care am venit noi. Cam care este calea şi locul pe unde am intrat. „Uitaţi-vă dar cu băgare de seamă la bunătatea şi la asprimea lui Dumnezeu. Bunătate faţă de voi, care aţi crezut, şi asprime faţă de cei care n-au crezut şi n-au rămas ascultători. Negreşit, şi faţă de voi, dacă nu veţi rămâne ascultători”. Altfel, veţi ajunge şi voi ca şi cel găsit neascultător şi necredincios.
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 5
