„Am o bucurie mare că sunt împreună cu frăţiile voastre aici, pe acest pământ sfânt unde s-a făcut trezirea noastră din păcate şi chemarea la o viaţă fericită şi veşnică. Dumnezeu a lucrat prin omul ales de El, apostolul vremurilor noastre – Părintele Iosif Trifa. Poate că altora nu le convine când pomenim acest nume, că nu pot înţelege ce a făcut acest om pentru Biserica şi Neamul nostru.
Atât de mult am avut nevoie în clipele acestea, când credinţa era atât de slabă, când noi cădeam mereu în mocirla păcatelor şi când trăiam o viaţă cu numele de creştin, dar Duhul Sfânt nu mai era şi nu mai trăia în noi. Am înţeles şi noi multă vreme doar un Dumnezeu Care ne dădea voie să păcătuim şi Care era dator să ne ierte nouă. Făceam rele, dar nu ne gândeam ce facem şi nici nu doream s-auzim de cuvântul pocăinţă sau naştere din nou.
Drag popor al lui Dumnezeu, iubiţi copii ai lui Hristos, dacă voi simţiţi ceva din dragostea Lui şi simţiţi un glas plin de dragoste care vă cheamă cu iubire: Veniţi la Domnul toţi cei trudiţi şi-mpovăraţi şi El vă va da odihnă sufletelor voastre! şi dacă mai recunoaştem astăzi că Mântuitorul Hristos a murit pentru păcatele noastre, atunci de ce nu ne oprim de la păcate, de ce dorim să înşelăm pe Dumnezeu, să trăim o viaţă modernă, plină de păcate, uitând că suntem trecători prin lumea aceasta?
Aş vrea să mă întreb pe mine şi pe voi, iubiţii sufletului meu: De unde venim şi unde ne ducem? De unde am venit pe acest pământ şi unde vom pleca în curând, căci se apropie ceasul?
O, voi, străinilor! O, voi, săracilor de Duhul Sfânt şi fără de Dumnezeu! O, voi, străinilor, care călătoriţi fără de Dumnezeu în lumea aceasta, cine vă va întâmpina pe voi odată?! Ce greu îţi este când rămâi singur în lumea aceasta, când rămâi singur la dureri şi la necazuri! Ce greu îţi este când toţi te părăsesc şi nu mai trebuieşti la nimeni!…
Dar Tu, dar Tu, Mântuitorul meu scump şi drag, Tu, Cel Care-ai venit să salvezi poporul, să salvezi oile sfâşiate de lupi, vezi acum mieluşeii care-au ascultat glasul lui Dumnezeu şi-ntr-această noapte târzie! Atâta vreme, Doamne, am fost părăsiţi, am trăit viaţa cum nu se poate mai urât. Am umblat pe căile alese de inimile noastre, uitând că suntem străini şi călători pe acest pământ.
Ca mâine ne vine vremea fiecăruia dintre noi ca să ne întâlnim cu Cel pe Care L-am înjurat şi L-am prigonit. Ca mâine vom părăsi trupul acesta care va fi mâncare viermilor. Creştinismul de astăzi a schimbat sufletul după poftele trupului.
Vai de acei care susţin ca adevăr minciuna şi vai de acei care ajută pe cei care păcătuiesc!
Iubite suflete, întoarce-ţi-vă la Hristos, căci vremea este aproape! Părăsiţi păcatul, minciuna, părăsiţi toate relele de pe acest pământ şi veniţi în braţele Mântuitorului!
Iubiţii Domnului, părăsiţi clevetirile şi minciunile! Păstraţi adunările, iubiţi pe Hristos şi chemaţi şi pe alţii la El! Sunteţi datori să spuneţi despre Hristos cel Sfânt şi Drept. Nu vă înşelaţi cu acel hristos mincinos care merge cu voi la rele, căci Duhul Sfânt nu merge cu voi. Niciodată nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor, dacă nu vă veţi naşte din nou. El stă alături de voi, El nu vă părăseşte niciodată, El v-aşteaptă pe fiecare să vă-ntoarceţi, dar să nu fie prea târziu. Mergând la casele voastre, duceţi-L pe Acest Hristos adevărat.
Eu sunt cel mai dator în faţa lui Dumnezeu. Şi voi sunteţi la fel de datori, pentru că de când a venit Hristos în casele noastre a dispărut tot răul şi a intrat bucuria, căci Dumnezeu este cu noi. Puneţi-vă toată nădejdea în Dumnezeu şi nu părăsiţi Lucrarea, nu părăsiţi adunările Domnului, umblaţi la Biserică, la Sfintele Slujbe şi după-masă cântaţi Domnului şi vestiţi-L pe El în toată viaţa voastră!
Lucrarea Oastei Domnului este aripa Ortodoxiei din vremurile grele, din vremurile comuniste, când din biserici au făcut grajduri de vite şi au omorât zeci de mii de preoţi şi călugări, căci au vrut să stârpească Biserica lui Hristos. În bisericile lui Dumnezeu beau şi chefuiau, jucau şi desfrânau. Dar a venit Dumnezeu, prin mila Lui, şi a pus această aripă a Oastei Domnului, pentru ca noi să ne putem mântui. Bine este că mergem la biserică, dar cel mai bine este atunci când facem Voia Lui. Dacă mergem la biserică şi după aceea mergem la beţii şi la tot felul de rele nu vom fi mântuiţi niciodată.
Îmi pare rău când Iisus stă singur pe Cruce şi nimeni nu-i pe lângă El. Văd astăzi aici suflete care au venit lângă Domnul. Aşa să-L urmaţi şi să nu vă temeţi de nimic, chiar dacă veţi avea multe împotriviri şi multe prigoane se vor stârni împotriva voastră! Să fiţi tari, căci vremea este aproape! Feriţi-vă de orice fel de erezie, de tot ceea ce aduce rău Bisericii şi sufletelor noastre. Amin.“
Părintele Mihail Jar – Mănăstirea Bănceni, Ucraina ( astăzi I. P. S. Longhin Mihail Jar Arhiepiscop de Bănceni Ținutul Herta Regiunea Cernăuți Ucraina)
spicuiri din cuvântul rostit în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, cu ocazia Adunării de Rusalii a Oastei Domnului – 6 iulie 1998
