De ce nu îndrăzneau hoții să fure de la Sfântul Arsenie Capadocianul
Odată au venit trei turci să-l prade pe Hagi-efendi. Auzind că merge multă lume la Părintele Arsenie, ei au crezut că are mulți bani. Tâlharii au mers într-o miercuri, ca să-l afle negreșit în chilie, deoarece au aflat că miercurea și vinerea stă închis în chilia sa. Doi dintre ei au rămas afară, iar al treilea, după ce a intrat pe fereastră, a deschis ușa chiliei Părintelui și a pășit cu un picior înauntru. În vremea aceea Părintele Arsenie își citea pravila de noapte și, când a auzit zgomot, a aruncat o privire spre ușă exact în clipa când hoțul pășea cu piciorul înlăuntrul chiliei sale. Acea privire a Părintelui Arsenie ai fi spus că a fost un curent electric, căci l-a înțepenit așa cum se afla, înarmat cu cuțite și pistoale, cu un picior înăuntru și cu celălalt afară. Părintele, după ce i-a aruncat privirea aceea, și-a continuat pravila netulburat. Însă ceilalți doi hoți, ce erau afară, au început să se neliniștească, deoarece cel dinăuntru întârzia și se lumina de ziuă; așa că au intrat și ei înăuntru. Când l-au văzut pe prietenul lor nemișcat, cu un picior înăuntrul chiliei și cu celălalt afară, în holul îngust, i-a cuprins frica. Atunci au început să-l roage pe părintele Arsenie să-l ierte și să-l dezlege pe prietenul lor de acea legătură nevăzută. Părintele, fără să-și întrerupă pravila sa, i-a făcut semn să plece și astfel a putut să se dezlege și au plecat. Turcii au mărturisit după aceea și celorlalți turci ce au pățit și spuneau:
– Aman, aman! Să nu mergeți să-l furați pe Hagi-efendi!
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Sfântul Arsenie Capadocianul, Editura Evanghelismos, 2006, pp. 93-9
* * *
Alta, asemenea:
„Iată ușa pe unde ies hoții și se duc în iad!”
Ştefan Zaharopulos a povestit că altădată au mers patru kurzi la Hagi-efendi ca să-l prade. În acea vreme părintele stătea pe piele şi citea. I-a văzut pe hoţi cum au deschis uşa sa, dar nu le-a vorbit deloc. Aceia au intrat în chilie şi căutau în dreapta şi în stânga, crezând că vor găsi lire. Părintele Arsenie îşi continua citirea sa, fără să le vorbească. După ce în cele din urmă n-au găsit nimic, hoţii au vrut să plece şi unul din kurzi a luat cele două ţoale pe care le avea părintele împăturite într-un colţ. Acestea erau toată averea lui.
Dar ce au păţit? Voind să plece, nu mai puteau găsi uşa să iasă, ca şi cum ar fi orbit. Umblau roată prin chilie, dar nu vedeau uşa. Fiindcă îl deranjau şi nu putea citi, Părintele Arsenie le-a arătat uşa ca să iasă, dar aceia nu o puteau vedea şi continuau să se învârtă prin chilie. Atunci Părintele s-a ridicat, a apucat pe unul dintre kurzi şi i-a spus:
‒ Iată uşa pe unde ies hoţii şi se duc în iad.
Numai atunci au putut pleca, pocăindu-se şi cerând iertare. Părintele Arsenie i-a iertat şi aceia au plecat. După aceea au spus şi celorlalţi kurzi ceea ce au păţit:
‒ Aman, aman! La Hagi-efendi să nu mergeţi să furaţi, pentru că deşi veţi intra în chilia sa, după aceea nu veţi mai putea afla uşa ca să plecaţi.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Sfântul Arsenie Capadocianul, Editura Evanghelismos, 2006, p. 99)
