Dacă ai dragoste pentru toată lumea, întreaga lume e frumoasă.
A zis cineva: creștinul este acela care curățește dragostea și sfințește fapta.
Ne dorim libertatea. De ce? Ca să putem fi robii patimilor noastre.
Conferința: un loc unde oameni de nimic se adună și hotărăsc că nu e nimic de făcut.
Scopul este ca, chiar și atunci când avem „paraziți” în cap… să-L avem pe Paraclet (Duhul Sfânt) în inimă.
Devenim o întruchipare a Cerului atunci când zicem „Facă-se voia Ta precum în cer, și pe pământ”.
Omul care nu iubește nu observă asta, cum omul nu își dă seama că respiră.
Când porțile Raiului sunt deschise, și porțile de pe pământ sunt deschise.
Când mintea (nous) nu este risipită în lucruri lumești și este unită cu Dumnezeu, chiar și când spunem „Bună ziua”, cuvintele noastre devin o binecuvântare.
Orice respingere și orice lucru rău ne distruge lucrarea.
