Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Dacă nu rămâneţi sub hotărârea lui Dumnezeu, veţi regreta mult, mult de tot

Dacă nu rămâneţi sub hotărârea lui Dumnezeu, veţi regreta mult, mult de tot

Dacă nu rămâneţi sub hotărârea lui Dumnezeu, veţi regreta mult, mult de tot

Petru Popa (Batiz)

din cuvântul fratelui Petru Popa (Batiz)
de la o stare de vorbă cu tinerii dintr-o adunare – înainte de 1983

În Proverbe se spune că o avere se moşteneşte de la părinţi, dar o femeie credincioasă e un dar de la Dumnezeu. Deci Dumnezeu v-a pregătit darul acesta. Dacă rămâneţi credincioşi, vi-l va da. Dacă nu veţi rămâne credin­cioşi, atunci veţi face de capul vostru. Vă veţi alege voi o femeie sau un bărbat frumos sau cu situaţie, sau… mai ştiu eu cum. Însă să ştiţi: dacă nu rămâneţi sub hotărârea lui Dumnezeu, veţi regreta mult, mult de tot.

Voiam să vă spun aseară despre un caz asemănător, dar mă gândeam să nu jignesc pe cineva. Era o tânără, pe timpul când eram şi eu tânăr în Lucrare. Şi venise în sat la ei vreo trei tineri ca s-o ceară în căsătorie. Ba încă vrăjmaşul cu atâta viclenie a pornit în adunare, că şi-au cumpărat fiecare Biblie, carte de cântări şi veneau la adunare. Se rugau şi ei în adunare; citeau şi ei în adunare. Şi eu priveam duhovniceşte la aceştia, netulburat la inimă. Şi mă întreabă sora: „Ce zici, frate? Uite, vin tinerii aceştia la adunare; şi m-au cerut în căsătorie. Ce să fac?”. Şi i-am spus: „Soră, eu nu văd că tinerii aceştia vin pentru Domnul la adunare. Aceştia vin pentru tine. Roagă-te Domnului să nu te lase. Să scapi din cursele vrăjmaşului.”

S-a luptat ea cum s-a luptat, dar, nefiind ajutorată cum trebuia, a făcut [alegerea] pe care a crezut-o ea, trecând peste toate îndemnurile fraţilor. Şi l-a ales pe unul dintre cei trei cu care s-a căsătorit. Nu ştiu dacă aţi observat aseară: îi curgeau lacrimi amare din ochi. Plângea în camera cealaltă. Ori de câte ori aude Cuvântul lui Dumnezeu, îşi aduce aminte de sfaturile pe care le-a primit şi nu le-a urmat. Bărbatul ei, după ce s-au luat în căsătorie, şi-a urmat drumul lui mai departe, plin de răutate şi de necredinţă. Astăzi, pe mama ei, căreia el îi este ginere, mereu o pune la suferinţe grele: o bate şi o socoteşte ca pe un lucru nefolositor casei. Şi, mai mult: li s-a născut un copil surdo-mut. Li s-a mai născut unul, mi se pare, fără degete la mâini. Şi o încercare grea a lovit-o pe tânăra noastră pentru că n-a ascultat Cuvântul lui Dumnezeu. De câte ori o întâlnesc, plânge. Şi va plânge toată viaţa pentru neascultarea pe care a făcut-o, în ce privea Cuvântul lui Dumnezeu.

Un caz asemănător am avut aproape de noi, în părţile celelalte. Iarăşi, pe o tânără plină de dragoste pentru Cuvântul lui Dumnezeu, plină de bucurie în adunările noastre, a cerut-o un necredincios în căsătorie. Dar ea a făcut cu totul altceva: ea n-a mai întrebat pe nimeni. N-a întrebat nici pe fraţi, nici pe surori şi când am aflat gestul pe care-l face, căuta să se [îndreptăţească]: „Că doar nu-i aşa… Că doar…”. Fără să ştim noi, s-a căsătorit, promiţându-i şi el că o va lăsa la adunare, că va putea să meargă să se bucure la câte o adunare. Dar din momentul când s-a căsătorit, el, care e un om extraordinar de gelos, nu-i dă voie… chiar dacă se întâlneşte cu cineva pe drum… aşa priviri iscoditoare are, atâta e de gelos, într-un mod îngrozitor. Nu mai poate merge la adunare, nu mai poate întâlni pe nimeni, nu se mai poate bucura cu nimeni. Îşi păstrează credinţa acuma, dar într-un mod foarte slăbuţ. De câte ori o întâlnesc:

– Soră, mai citeşti?

– Nu mai pot…

– Soră, te mai rogi?

– Nu mai pot să mă rog…

– Soră, ce mai citeşti?

– Nu mai citesc nimic.

– Dar cum îţi petreci timpul?

– Uite-aşa, chinuită.

Pe la [alţii] nu se duce. La petreceri nu se duce. Dar duce o viaţă atât de chinuită… Şi ori de câte ori o întâlnim, celor care o înţelegem mai bine şi am cunoscut-o, îşi varsă amarul şi durerea înaintea fraţilor. Însă cu ce-o mai poţi ajuta astăzi?…

Vedeţi, fraţilor? Un pas necugetat, un gest nepotrivit, un lucru pe care-l faci fără să fii călăuzit de Duhul lui Dumnezeu, să ştii că are urmări grave.

Şi am putea să vă înşirăm sute din aceştia. Care n-au rămas credincioşi Cuvântului lui Dumnezeu, toţi au dat greş. Nu se poate să se treacă peste cuvântul în care Domnul spune: „Fără Mine nu puteţi face nimic”. Nici unul măcar, dintre cei care au lucrat fără de Dumnezeu şi care au avut parte de o chemare sfântă, dar nu s-au lăsat călăuziţi de Cuvântul lui Dumnezeu [nu sunt fericiţi. Toţi] au plâns şi vor plânge pentru vecii vecilor lipsurile şi greutăţile prin care trec pentru că L-au părăsit pe Domnul.

Am dori, fraţilor şi surorilor dragi, să nu ajungeţi să fiţi o pildă pentru ceilalţi, în felul acesta. Am dori să rămâneţi credincioşi Domnului. Şi repet din nou cuvântul pe care l-am spus: în privinţa aceasta – nici o grijă, nici o îngrijorare. Soţul vostru e pregătit. Cereţi-l numai Domnului, la vremea potrivită. Nu cu priviri iscoditoare, nici cu scrisori, nici cu gesturi nepotrivite. Lăsaţi-le pe toate, că acestea sunt focarul de infecţie duhovnicească ce se iveşte în viaţa credincioşilor. Lăsaţi grija [aceasta în seama] lui Dumnezeu şi, la vremea potrivită, când simţi că e momentul căsătoriei, spune: „Doamne, e momentul căsătoriei. Te rog, trimite-l pe cel pe care l-ai ales Tu”. Şi veţi vedea mâna lui Dumnezeu, lucrarea pe care o face Dumnezeu în viaţa voastră ca şi în viaţa celor care s-au lăsat în grija lui Dumnezeu.

Eu mă opresc aici, fraţilor, cu îndemnul acesta. Dacă veţi urma aceste îndemnuri şi sfaturi, va fi bine pentru frăţiile voastre. Veţi face bucurie adunărilor din care faceţi parte. Veţi fi o pildă pentru tinerii din localitatea în care vă găsiţi. Veţi fi o pildă în adunările frăţiilor voastre. Veţi fi o pildă pentru tinerii care vor veni, ca mâine, la Domnul şi care vă vor vedea felul vostru de viaţă curat. Veţi fi o mare bucurie pentru părinţii credincioşi pe care-i aveţi şi care se roagă Domnului pururea pentru voi. Ei vă înlesnesc să vă duceţi la adunare; vă pregătesc toate drumurile ca să puteţi merge. Dar să nu uitaţi: ei se roagă mereu pentru voi. Ei se roagă poate şi acum, când ştiu că vă găsiţi în faţa Cuvântului lui Dumnezeu. Poate în momentul acesta se roagă: „Doamne, te rog pentru copilul meu sau pentru fata mea: deschide-i inima, să poată înţelege Cuvântul Tău”. Sunteţi purtaţi mereu pe braţe de rugăciune. Părinţii credincioşi pururea se roagă pentru copii. Chiar dacă copiii au scăpat pe o pantă necredincioasă, părinţii nu pot niciodată să nu se roage Domnului pentru ei şi pentru biruinţa lor.

Dumnezeu să ne binecuvânteze, fraţilor! Dumnezeu să vă dea putere şi frăţiilor voastre acolo unde sunteţi aşezaţi, în localităţile acelea, să luptaţi lupta cea sfântă a credinţei. Rămâneţi călăuziţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi veţi trece din biruinţă în biruinţă, pentru slava şi preamărirea lui Dumnezeu. Amin.

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 5

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *