Home „Dar, fiindcă spuneți vedem, păcatul vostru rămâne…” (Ioan 9, 41)

„Dar, fiindcă spuneți vedem, păcatul vostru rămâne…” (Ioan 9, 41)

„Dar, fiindcă spuneți vedem, păcatul vostru rămâne…” (Ioan 9, 41)

O Evanghelie de 40 de versete. Bogată, plină de înțelesuri, marchează ultima Duminică dinaintea celor 40 de zile de la Învierea Domnului, făcându-se prag de înțelegere Înălțării. Un orb este pricină de întrebare: „Rabbi, cine a păcătuit: acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9, 2). O curiozitate morbidă, nelalocul ei într-o familie duhovnicească. Ce mai conta, de vreme ce pe ei nu-i durea inima de cel orb? Pe Hristos Îl tulbură întrebarea și reacționează cu o minune. Pecetluită cu scuipat și tină (Ioan 9, 6), cam cât valora curiozitatea ucenicilor atinși oarecum de curiozitatea cinică din jur. Domnul îl trimite orb la scăldătoarea Siloamului și omul revine văzând. Cerșetorul își umplea de lumină viața.

Pe tușă, ca de obicei, până astăzi, cârcotașii. Doar fiindcă era sâmbătă, minunea-i intriga. Același cinism ca al ucenicilor. Cel ce nu suferă cu cel care suferă nu poate să se bucure cu cel însănătoșit. Și e lumea plină de falși îngrijorați și de farisei cinici. Ce urmează dovedește, o dată în plus, de ce S-a întrupat Iisus Hristos. O anchetă, penibilă și rigidă, se pornește peste bietul om și părinții lui, care de frica oficialilor aproape că refuză să-și apere înviatul din întuneric. Inteligența omului e remarcabilă: „Tocmai aceasta este de mirare, că voi nu știți de unde este, dar El mi-a deschis ochii. Știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși, ci dacă cineva este temător de Dumnezeu și împlinește voia Lui, pe acela îl ascultă” (Ioan 9, 30-31). Aviz și celor care, astăzi, îmbătați de textul Legii, uită de lucrarea Harului, lovind în minunile Ortodoxiei. Omul este dat afară. Peste cel care se revărsase minunea nu se revărsa și dragostea oamenilor, bucuria lor.

De aceea Hristos Se întrupează. Pentru cei dați afară și care, în modul lumii de a gândi minunea, nu au dreptul de a fi „minunați” de Dumnezeu. Cinismul pastoral al celor care se cred a fi ai lui Dumnezeu, boală continuă a oilor ce se cred Păstor. La întâlnirea cu Fiul Omului, omul ce primise Lumina și luminarea mărturisește: Cred, Doamne! (Ioan 9, 38).  Așa este cu sufletul care a primit încredințarea Luminii Învierii. Crede și se bucură de Hristos Domnul. Nu osândește, nu se laudă, nu se trufește…Trăiește viața ca un imn al dragostei (1 Cor  13, 1-13). Ceilalți nu au păcat altul decât al vederii celor de suprafață… Fără a vedea însă pe Dumnezeu. Lumina!

Pr. Constantin Necula
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016

error

Author: admin

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *