(I Cor 10-14)
Ce frumos îndeamnă Sf. Pavel pe corinteni, şi nu numai pe ei, ci şi pe noi, pe toţi, să ne ferim de orice păcat care este închinare la idoli. În vremurile noastre, au apărut mulţi idoli.
De pildă, fotbalul este un idol şi cine îl practică (mă refer la cei maturi, nu la copii) trebuie să ştie că este o închinare la idoli. Pentru că unde se joacă fotbal, se aud cuvinte urâte, înjurături, bătăi şi chiar moarte. In zona Sucevei, din cauza fotbalului, au fost accidentaţi trei fraţi ostaşi, iar un alt tânăr de 20 de ani a murit, fiind şi singurul copil la părinţi. Dintre cei accidentaţi, doi erau şi fraţi vorbitori în adunare. Şi, ca să fie sminteala şi mai mare, diavolul a făcut în aşa fel ca unul din fraţii accidentaţi să fie accidentat chiar de un preot cu care jucau fotbal.
Acum eu mă întreb: Oare acesta este idealul Oastei: fotbalul, mingea? Oare aşa au făcut înaintaşii noştri? Am citit Istoria Oastei, literatura Oastei şi nu am găsit nicio dezlegare pentru fotbal şi pentru nici un fel de jocuri. Un frate ostaş cu adevărat nici nu are timp de aşa ceva. El trebuie să aibă alte preocupări duhovniceşti, şi nu lumeşti. Iată de ce harul din adunări a scăzut atât de mult… De la minge, mergem şi vorbim în adunare la fraţi. Nu se poate, fraţilor!
Dacă dintre cititori mai este cineva împătimit cu acest idol, să ia aminte măcar la ce se poate întâmpla de la o minge, de la un joc de fotbal…
Ion MARINIUC
