Credinţa este cea care umple sufletul omului cu răbdare şi iubire, iar Dumnezeu este sursa nesecată sau izvorul tuturor lucrurilor, pe care noi, cu mintea noastră omenească, le credem a fi imposibile. Să nu uităm că orice zid se poate prăbuşi în faţa unei credinţe de neclintit. Dar întrebarea este: avem noi credinţă?
De multe ori, un copil poate crede mai mult decât un adult, pentru că atunci când eşti copil îţi deschizi sufletul şi inima mult mai uşor în faţa lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, laşi puterea extraordinară a Lui să lucreze, iar acest fapt devine o realitate tangibilă atunci când eşti ancorat în tot ceea ce crezi. De ce să nu ne trăim viaţa asemenea unor copii? De ce să nu credem, şi de ce să nu ne detaşăm de tot ce înseamnă griji lumeşti? Problema este că, de cele mai multe ori, ne lăsăm conduşi de frică şi de emoţii negative, în loc să încercăm să ne sporim şi mai mult credinţa în Dumnezeu. Trebuie să încercăm mereu să ne controlăm neputinţele şi slăbiciunile interioare, pentru a nu ajunge în situaţia de a ne pierde şi ultima fărâmă de credinţă. Vă pot spune, din proprie experienţă, că o credinţă o dată pierdută este greu de redobândit. Bineînţeles că nu este imposibil, fiindcă la Dumnezeu toate sunt cu putinţă, doar că va fi nevoie de mult efort pentru a reconstrui o nouă fundaţie. Trebuie să privim credinţa ca un dar nepreţuit, care rezultă din apropierea noastră faţă de Mântuitorul Iisus.
Prin credinţă, reuşim să privim obiectiv atât suferinţele, cât şi necazurile pe care le avem în viaţă. Dacă avem credinţă, asta nu înseamnă neapărat că vom avea şi o viaţă plină de bunăstare materială şi lucruri nefolositoare. Prin credinţă, ne construim obiective măreţe, toate în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Începem să tindem spre un scop final, anume desăvârşirea noastră ca oameni, aspirând totodată şi la o viaţă Dincolo de moarte. Realizăm că există şi altceva mult mai complex, mult mai frumos, mult mai măreţ decât acest pământ. Pătrundem dincolo de grijile lumeşti, lăsându-ne astfel toate îndoielile în urmă, începem să privim spre un viitor mirific, acolo unde întrezărim bunătatea nelimitată a Creatorului nostru. Credinţa este cea care ne face mai puternici în momentele dificile şi ne întăreşte atunci când trecem prin diferite situaţii neprevăzute.
Fără credină, am fi toţi asemenea unor frunze care zboară în derivă, purtate fiind de un vânt rece de toamnă. Dacă nu vom avea niciodată un scop precis în această viaţă sau un ideal profund, căruia să-i fim loiali, vom fi purtaţi spre nicăieri şi vom realiza mult prea târziu că neam trăit viaţa într-un dezacord total cu ceea ce precizează Legea Divină. Într-o lume lipsită de linişte şi de multe valori morale, este oarecum dificil uneori să nu ai şi unele momente în care, parcă îţi pierzi credinţa. Pe de altă parte, Biblia ar putea fi cheia tuturor răspunsurilor la problemele noastre, iar noi, ca nişte buni creştini, suntem datori să o cercetăm cu mare băgare de seamă. Deoarece ea ne învaţă, prin Cuvântul lui Dumnezeu, cum putem discerne binele de rău. Ne este absolut necesar să cercetăm toate învăţăturile preţioase oferite de Sfânta Scriptură. Trebuie să Îl căutăm pe Dumnezeu în tot ceea ce facem, pentru că El mereu va avea grijă de noi. Credinţa trebuie întărită în mod constant şi trebuie îngrijită asemenea unui copac abia sădit. Drumul spre mântuire nu va fi cel mai uşor, dar, în cele din urmă, răsplata va fi pe măsură. Nu vom putea obţine mult în cer, dacă pe pământ vom oferi puţin. Fiecare dintre noi este dator să-şi poarte crucea până la capăt dar, cu siguranţă, acest lucru va implica inevitabil şi multe încercări, neajunsuri şi suferinţă. Totuşi, aceste obstacole pe care le vom avea de înfruntat de-a lungul vieţii, nu au neapărat menirea de a ne distruge. Totodată, în cadrul numeroaselor situaţii dificile, vom avea şi şansa de a evolua spiritual şi de a ne apropia şi mai mult de Dumnezeu. Este un lucru cert că Divinitatea ne vrea binele şi Îşi doreşte ca noi toţi să avem parte de o fericire eternă atemporală. Şi tocmai de aceea noi suntem datori cu o credinţă de neclintit.
Să nu uităm că Dumnezeu este sursa tuturor binecuvântărilor din viaţa noastră, iar credinţa izvorăşte şi se obţine prin apropierea noastră de Divinitate. Nici cea mai puternică furtună nu are cum să ne doboare, dacă avem încredere în Dumnezeu. Dar alegerea ne apariţne fiecăruia dintre noi în totalitate. Să nu uităm că tot ce am primit până acum, în viaţa noastră, este rezultatul manifestării puterii nemărginite a lui Dumnezeu. Ochii ne vor reflecta asemenea unei oglinzi, multitudinea şi complexitatea lucrărilor artistice a perfecţiunii Divine, toate încadrate parcă într-un peisaj fără de imperfecţiuni în vieţile noastre. Ar fi greşit să credem că adevărata noastră existenţă s-ar rezuma la o viaţă pământească efemeră. Să nu uităm! Credinţa înseamnă să vezi dincolo de toate aparenţele, fricile şi necazurile din viaţa ta. Credinţa înseamnă să-ţi îmbraci haina strălucitoare a recunoştinţei, chiar şi atunci când raţiunea îi dictează cu totul altceva…
Rafael-Constantin HÎNCU
