Orice plãcere trupeascã vine dintr-o lenevire de mai înainte. Iar lenevirea se naste din necredintã (Sf. Marcu Ascetul).
De nimeni nu se apropie diavolul asa de lesne ca de cel ce trãieste în trândãvie si lene (Sf. Tihon).
Odihna si trândãvia sunt pierzarea sufletului si pot sã-i facã rãu mai mult decât demonii (Sf. Ioan Scãrarul).
Dacã vrei sã birui lenea, fã orice lucru, cât de mic, sau învatã si roagã-te fãrã încetare (Sf. Efrem Sirul).
Lenea este nãscãtoare de viclenie (Sf. Vasile cel Mare).
Fãrã lucru sã nu fie nimenea, cãci lenea povãtuieste la tot rãul (Cuviosul Paisie Velicicivski).
Lenea e mama viciilor, pentru cã ea rãpeste bunãtãtile pe care le ai, iar pe cele pe care nu le ai nu îngãduie sã le dobândesti (Sf. Nil Sinaitul).
Nepãsãtorul s-a vândut multor stãpâni; asa cum îl poartã, asa umblã (Sf. Talasie Libianul).
Lenea schimbã duhul în carne, iar carnea în putrezire (Patericul).
Trândãvia este moartea sufletului (Fericitul Ieronim).
Nu se cuvine a milui si a ajuta pe acela care poate lucra si sade nelucrãtor (Sf. Teofilact).
Lucrarea mâinilor si osteneala picioarelor opreste pe om de la pãcate (Epifanie).
Cel ce nu lucreazã, desi ar putea lucra, desigur cã prin trândãvia sa va deveni iscoditor (Sf. Ioan Hrisostom).
Lenesul nu poate deveni credincios (Didascalia).
Ostenelile sunt pretutindeni cãlãuzele celor buni (Sf. Ioan Hrisostom).
Pãmântul nelucrat se umple de mãrãcini si sufletul nepãsãtor de patimi (Sf. Talasie Libianul).
De nu lucreazã cineva, nu are pe Hristos în sine! (Avva Ilie).
Lenea se naste din necredintã (Sf. Marcu Ascetul).
Nici unul dintre cei care cred în Dumnezeu nu trebuie sã stea fãrã lucru (Constitutiile apostolice).
Despre lene si lucrurile lumii
Trei sunt lucrurile în jurul cãrora se învârteste tot ce-i lumesc: mâncarea, avutia si slava (Sf. Maxim Mãrturisitorul).
Orice lucru din lume care este iubit îngreuneazã inima, o stãpâneste si nu-i îngãduie sã se înalte (Sf. Macarie cel Mare).
Nu vorbiti cu gura de Iisus Hristos, câtã vreme doriti cu sufletul dupã cele lumesti (Sf. Ignatie Teoforul).
Noi nu putem zice cã lucrurile pãmântesti sunt ale noastre, fiindcã nu le putem duce cu noi; dincolo ne însotesc numai virtutile (Sf. Ambrozie).
Sã nu ne entuziasmãm pentru cele ale lumii acesteia, ci sã petrecem tot timpul vieti în trezvie (Sf. Ioan Hrisostom).
Veacul acesta si cel viitor sunt doi dusmani. Cel dintâi spune: desfrânare, iubire de argint, înselãciune. Celãlalt spune: leapãdã acestea. Nu putem fi prieteni si ai unuia si ai altuia (Sf. Clement Romanul).
Sã nu te atragã la pãmânt dorul celor trecãtoare pe tine, cel ce cugeti la cele ceresti. Cãci, dacã te leagã ceva pãmântesc, esti ca vulturul care are piciorul prins în lat (Cuviosul Teobnost).
Viata din lumea aceasta n-are mai mult pret decât visele (Sf. Ioan Hrisostom).
Cine a renuntat la lume este mai presus de onorurile ei si decât împãrãtia ei. Cine se închinã lui Dumnezeu si lui Hristos nu doreste împãrãtiile lumesti (Sf. Ciprian).
Sã tãiem funiile ce ne înfãsoarã, cãci astfel sunt toate lucrurile pãmântesti (Sf. Ioan Hrisostom).
Cel ce a gustat din cele nãdãjduite aruncã cele de fatã. Cãci tot dorul si l-a golit în acelea (Sf. Talasie Libianul).
Sã nu te îndulceascã veseliile pãmântesti care sunt vremelnice, acestea sunt undita care ademeneste si prinde sufletul ca pe un peste (Sf. Nil Ascetul).
Oamenii care s-au dedat mult grijilor vietii sunt asemenea pãsãrilor sãtule, care în zadar mai poartã aripi, cãci se târãsc pe pãmânt laolaltã cu dobitoacele (Sf. Vasile cel Mare).
Nimeni nu se poate apropia de Dumnezeu dacã nu se va depãrta de lume (Sf. Isaac Sirul).
Lumea este mormântul Domnului (Sf. Maxim Mãrturisitorul).
Pentru cel credincios nu existã în lumea aceasta o casã si o patrie adevãratã, ci pretutindeni este numai o pribegie si un surghiun (Sf. Tihon).
Cauza tuturor relelor prezente este alipirea de lucrurile prezente (Sf. Ioan Hrisostom).
Ar fi o nebunie sã ne gândim cã e cu putintã sã ne desfãtãm cu lumea si cu împãrãtia lui Hristos (Fericitul Augustin).
Lumea aceasta este asemenea unei corãbii, admirabil înfrumusetatã, dar primejdioasã la cãlãtorie (Sf. Filaret al Moscovei).
Dumnezeu îl iubeste pe acela pe care lumea îl urãste (Sf. Tihon).
Cine s-a lepãdat de lumea aceasta trebuie sã creadã cu tãrie si sã-si mute gândurile într-o altã lume prin Duh. Acolo trebuie sã umble si sã se bucure (Sf. Macarie cel Mare).
Ce sunt lumea si cele lumesti ? Înteleg pãcatul, alipirea de cele trecãtoare si patimile (Sf. Simeon Noul Teolog).
O, omule, tu pretuiesti ceea ce are cineva aici ? Gândeste-te la ceea ce duce cu sine (Fericitul Augustin).
Lumea simte o plãcere sã te abatã de la calea cea dreaptã, dar niciodatã nu te va duce cãtre scop,–stie sã trezeascã setea, dar nu poate sã sature sufletul,–fãgãduieste totul, dar spre sfârsit –în cea mai mare parte–îti ia înapoi totul (Sf. Filaret al Moscovei).
Viata în duh filocalic
~ antologie filocalicã ~
Editatã de Mãnãstirea Pissiota
Bucuresti, 1999