Avva Isaia Pustnicul
16. Cel ce nu află ajutor în vremea războiului, nu poate nădăjdui nici în pace.
17. Abia când cineva se va desface de cele de-a stânga (de cele rele) îşi va cunoaşte cu de-amănuntul toate păcatele ce le-a făcut înaintea lui Dumnezeu. Căci nu-şi vede omul păcatele sale, de nu se va desface de ele eu amărăciune. Dar cei ce au ajuns la măsura aceasta, nu au aflat plânsul ci rugăciunea si ruşinea înaintea lui Dumnezeu, aducându-şi aminte de urâta lor tovărăşie cu patimile. Să ne luptăm, deci, fraţilor, după puterea noastră, şi din preună cu noi va lucra şi Dumnezeu după mulţimea milelor Sale. Chiar dacă nu ne-am păzit inima ca părinţii noştrii, să ne sârguim după putere să păzim trupurile noastre fără de păcat, precum cere Dumnezeu şi să credem că, ţinând seama de vremea foametei ce am apucat-o, va face şi cu noi mila pe care a făcut-o cu Sfinţii Săi.
18. Cel ce şi-a închinat întreaga inimă căutării lui Dumnezeu întru evlavie şi după adevăr, nu poate avea părerea că a ajuns plăcut înaintea lui Dumnezeu. Căci câtă vreme îi mustră conştiinţa pentru unele lucrări împotriva firii, nu este cu totul liber. Câta vreme este cineva care îl mustră este şi cineva care îl învinovăţeşte; iar câta vreme atârnă asupra lui învinuirea, nu e de faţă slobozenia. Dacă însă mai pe urmă, luând seama la tine în vremea rugăciunii, vezi că nimic nu te învinovăţeşte de păcat, să ştii că eşti slobod şi ai intrat in sfânta Lui odihnă după voia Şa Dacă vezi că roadă cea bună s-a împuternicit de no mai înăbuşe neghina vrăjmaşului, şi că nu din voia lor si din vicleşug s-au depărtat protivnicii, încetând a mai război simţurile tale; si dacă norul face umbră deasupra cortului şi soarele nu te arde ziua, nici luna noaptea; dacă se află întru sine isprăvită toată pregătirea cortului, ca să stai şi să străjuieşti după voia lui Dumnezeu, să ştii că ai biruit cu ajutorul lui Dumnezeu, Iar atunci şr El face umbră deasupra cortului, căci al Lui este. Până când însă ţine războiul, omul petrece în frică şi cutremur, cugetând că poate birui sau poate fi biruit azi, ori poate birui sau poate fi biruit mâine. Căci lupta strânge inima. Dar nepătimirea nu e tulburată de războiu. Cel-ajuns la nepătimire a primit răsplata si nu mai are grijă de desbinarea celor trei, căci s-a făcut pace între ei prin Dumnezeu. Iar cei trei sunt: sufletul, trupul şi duhul. Deci când cei trei se fac una prin lucrarea Duhului Sfânt nu se mai pot despărţi. Aşadar să nu te socoti pe ţine că ai murit păcatelor, câtă vreme eşti supărat de vrăjmaşii tăi, fie în vremea privegherii, fie în vremea somnului. Căci câtă vreme nefericitul om este pe arena de luptă, nu poate avea siguranţă.
19. Când se întăreşte mintea şi se pregăteşte să urmeze dragostei, care stinge toate patimile trupului şi nu mai lasă să stăpânească ceva din cele potrivnice firii asupra inimii, se împoţriveste la toate cele opuse firii, până când le va despărţi de cele fireşti.
20. Cercetează-te, frate, în fiecare zi, ca să-ţi cunoşti inima şi să vezi ce patimi se află în ea înaintea lui Dumnezeu; şi lapădă-le din inima ta, ca să nu vie osânda rea asupra ta.
va urma
