Ce spun Sfinții Părinți
„Crucea este Voinţa Tatălui, Slava Fiului, Bucuria Duhului, podoaba îngerilor, siguranţa credincioşilor, lauda lui Pavel.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
„Crucea este Fiica lui Dumnezeu şi biruirea patimilor.” (Sf. Maxim Mărturisitorul)
„Crucea este nimicirea păcatului.” (Avva Isaia)
„Crucea este toată virtutea şi fapta cea bună.” (Cuviosul Marcu)
„Crucea lui Hristos este izvorul tainelor noastre.” (Fericitul Augustin)
„Datorită Crucii lui Hristos de pe Golgota nu ne mai temem de lupul-satan, căci Îl avem cu noi pe Păstorul cel Bun, Mântuitorul sufletelor noastre.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
„Vezi cât de mare este puterea semnului Crucii? Crucea este mai strălucitoare decât soarele şi luna. Domnul vine spre noi purtând semnele Crucii, cum a venit spre Toma. El şi la Venirea Lui ne va arăta acest Semn, ca să vedem că El este Cel Răstignit.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
„Înainte şi în timpul lucrărilor noastre, intrând şi ieşind, înainte de somn şi după el, totdeauna să ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci.” (Tertulian)
„Voi, maicilor, învăţaţi pe copiii voştri să-şi însemne fruntea cu crucea, iar mai înainte de a pricepe ei, însemnaţi-le voi cu mâna voastră acest semn sfânt.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
„Nu numai cu mâna trebuie să facem semnul Crucii, ci trebuie să-i adăugăm predarea noastră şi o credinţă profundă. Faceţi-o astfel pe faţa şi pe inima voastră şi diavolul va fi biruit, pentru că în cruce este sabia care l-a străpuns şi pumnalul care l‑a rănit mortal. Nu vă ruşinaţi de Cruce, ca nu cumva şi Hristos să Se ruşineze de voi.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
„Crucea este monumentul iubirii lui Dumnezeu.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
„Crucea este pavăză, armă şi semn de biruinţă împotriva diavolului.” (Sf. Ioan Damaschin)
„Nici un duh necurat nu va îndrăzni să se apropie de voi, văzând pe faţa voastră armele care l-au doborât, această sabie sclipitoare a cărei lovitură de moarte a primit-o.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
„Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, necutezând a căuta spre puterea ei…” (Tropar la Sf. Maslu)
„Pe Crucea Domnului de pe Golgota s-a întâlnit cea mai urâtă faptă a păcatului nostru cu cea mai mare şi mai frumoasă faptă a dragostei lui Dumnezeu. Şi pe Cruce, Iubirea dumnezeiască a ars păcatul omenesc.” (Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă)
Ce spune Părintele Iosif
Oastea Domnului este o armată duhovnicească strânsă la luptă contra vrăjmaşului diavol. Taina biruinţelor noastre este în semnul care i s-a arătat cândva şi împăratului Constantin: Crucea Domnului Iisus.
Medalia noastră şi steagurile noastre poartă semnul Crucii, arătând prin aceasta că lupta noastră se reazemă pe puterea Crucii, căci Domnul nostru Iisus Hristos a murit pentru noi pe Cruce şi prin ea ne-a câştigat El şi nouă darul biruinţei…
Îngenuncheaţi la picioarele Crucii, veţi afla tainele mântuirii.
La picioarele Crucii ţi se deschid ochii cei sufleteşti.
La picioarele Crucii afli cu ce mare dragoste te-a iubit Dumnezeu-Tatăl.
La picioarele Crucii auzi cea mai minunată veste care s-a putut auzi cândva în această lume, că Iisus este un Mântuitor al tău, că El a murit pentru tine, pentru iertarea ta.
Jertfa Crucii te face dintr-un om vechi un om nou, dintr‑un om lumesc un om duhovnicesc.
La picioarele Crucii este puterea Oastei Domnului şi a ostaşilor ei. Dar numai semnul gol al Crucii încă nu înseamnă o putere. Îţi poţi încărca pieptul, hainele şi casa cu semnul Crucii, dar dacă n-ai adevărata înţelegere a Jertfei Crucii Mântuitorului – şi dacă nu trăieşti cu cutremur aceasta – la nici o izbândă nu poţi ajunge.
Crucea este ascultarea lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, de voia Tatălui – şi ea trebuie să fie şi ascultarea noastră de El.
După cum patimile Crucii au fost o slavă pentru Mântuitorul nostru şi după cum lanţurile au fost o pricină de laudă pentru Apostolul Pavel, ori pătimirile o bucurie pentru martirii şi sfinţii credinţei noastre, – tot aşa şi semnul Crucii şi purtarea ei trebuie să fie o pricină de laudă sfântă şi de putere biruitoare şi pentru noi, ostaşii Domnului.
De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie:
Să cinstească cu toată evlavia semnul Crucii Domnului nostru Iisus Hristos ca pe Semnul Dragostei, Biruinţei şi al Mântuirii Lui pentru noi. Să-şi facă cu evlavie şi fără ruşine, în chip frumos şi vrednic, semnul Sfintei Cruci, ori de câte ori se cere, potrivit cu locul şi cu starea de creştin adevărat şi de închinător smerit faţă de Hristos.
Să creadă că acest semn sfânt este o cinste, o datorie şi o biruinţă pentru orice suflet care doreşte să rămână credincios la picioarele lui Iisus şi să aibă părtăşie cu El.
Oriunde ne-am face rugăciunea, acasă ori pe drum, la biserică ori la adunare, oriunde şi oricând, noi trebuie să o începem şi să o încheiem cu semnul Sfintei Crucii, făcut cu toată evlavia şi cu toată credinţa, pentru că o facem începând totul în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Şi numai în felul acesta rugăciunea noastră are şi un început şi un sfârşit dumnezeiesc.
Să fim încredinţaţi că toţi cei care se feresc să-şi facă semnul Sfintei Crucii săvârşesc o impietate faţă de Hristos şi Crucea Lui. Iar cei care o batjocoresc săvârşesc un păcat de moarte.
După cum Cuvântul lui Dumnezeu cel nevăzut are o înfăţişare a lui văzută – Biblia, tot aşa şi Crucea cea nevăzută, care înseamnă jertfa lui Hristos, are o înfăţişare a ei văzută – Crucea. Acesta este semnul Sfintei Cruci, care, orişiunde şi oricum ar fi, înseamnă asta. Cine batjocoreşte semnul cel văzut al Crucii se face vinovat de batjocorirea sensului ei nevăzut, după cum cine calcă în picioare Biblia calcă Cuvântul Sfânt.
Crucea nu este un chip cioplit, cum erau cele idoleşti – după cum spun unii – ci semnul profeţit prin Moise cu atârnarea şarpelui în pustie. Lemnul pe care era atârnat şarpele era o cruce, fiindcă pe o prăjină goală nu se poate atârna nimic. Dacă prima cruce a făcut-o Moise, tocmai cel care primise poruncile, atunci ea nu este un chip cioplit, ci un semn profetic. Iar dacă toate lucrurile Vechiului Testament preînchipuiau adevărurile Noului Testament, după cum este scris, atunci cu atât mai mult se înţelege asta despre Cruce, după cum spune Cuvântul Sfânt la Numeri 21, 8, cu înţelesul de la Ioan 3, 14-15.
Nici Cruce fără Hristos, nici Hristos fără Cruce.
Cine este un necinstitor al Crucii nu poate fi un ostaş al Domnului.
Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, ajută-ne să înţelegem aşa semnul şi puterea Sfintei Cruci. Amin.
Traian Dorz din cartea “Dreptarul învăţăturii sănătoase“