Din învăţăturile Sfinților Părinți – Ignatie Monahul

Scurte apoftegme filocalice

Am îmbătrânit hrănind slava deşartă.

Am primit pofta de hrană, nu de neînfrânare.

Am primit ţinerea de minte a răului, dar împotriva duşmanilor sufletului.

Am văzut mândria făcându-se pricină a smeritei cugetări.

Am văzut pe unul păcătuind pe faţă şi pocăindu-se în ascuns.

Amânarea duce adeseori la răzgândire.

Amărăciunea este mişcarea fără dulceaţă, ascunsă în suflet.

Animalele necuvântătoare au păzit firea lor, dar omul a schimbat firea sa.

Apărând în viaţă, ne destrămăm până ce vom înceta să fim.

Aprinde scânteia înăbuşită a râvnei tale spre o mai mare creştere, făcând-o să lumineze.

Aprindeţi-vă încă de aici, cu lumină, candela sufletelor voastre.

Aproape tot păcatul se face de dragul plăcerii.

Arată (unii) osteneli trupeşti asemănătoare părinţilor, dar de darurile lor nu se împărtăşesc.

Arată iubirea şi vei lua puţin din focul ceresc pe care a venit să-l arunce pe pământ Stăpânul.

Arată-mi felul morţii pe care o ai tu.

Arată-te stăpânului cu cugetul tău.

Arătare îngerească văd unii, dar fericiţi cei ce îşi văd păcatele!

Ascultarea e mărturisire (mucenicie) fără de care nimeni din cei împătimiţi nu va vedea pe Domnul.

Ascultarea stă în a-şi tăgădui cineva cu desăvârşire sufletul său, fapt arătat în chip vădit prin trup. Este omorârea mădularelor printr-o cugetare vie. E mişcare de neînţeles, moarte de bunăvoie, viaţa neiscoditoare, primirea primejdiei fără grijă, răspuns necăutat în faţa lui Dumnezeu, neprimejdioasa plutire pe marea vieţii, călătoare în somn. E mormântul voinţei şi înviere a smereniei.

Ascunde tainele, faptele şi nevoinţele tale.

Ascunde viţa ta de neam bun.

Aşază-te într-o chilie liniştită şi neluminată, pentru a-ţi aduna, în chip natural, mintea şi cugetarea din revărsare.

Aşteaptă ispita până la cea din urmă răsuflare.

Atât îl va ridica (Hristos) pe om din pricina sa, cât S-a coborât El din pricina omului.

A-ţi păzi conştiinţa faţă de Dumnezeu, faţă de aproapele şi faţă de lucruri.

A-ţi tăia voia când şezi în chilie înseamnă a dispreţui plăcerea trupească în toate, iar când eşti cu oamenii a-ţi tăia voia înseamnă a muri faţă de ei şi a fi cu ei ca şi când n-ai fi.

A-ţi tăia voia înseamnă să-ţi tai voia ta în cele bune şi să o faci pe cea a sfinţilor, iar în cele rele, să arunci de la tine ceea ce nu se cuvine.

Auzind de simţirea minţii, nimeni să nu creadă că i se va arăta slava lui Dumnezeu în chip văzut!

Avem nepătimirea în gură, iar fărădelegea şi răutatea în inimă.

Avem răni rău mirositoare şi, de vor fi lăsate fie şi numai o zi neîngrijite, se umplu de viermi.

Avem un Stăpân foarte milostiv şi un Părinte îndurător.