Străduieşte-te a trece prin sfânta ascultare cu sârguinţă, fără să te plângi, lepădând voia. Străduieşte-te a-ţi împlini îndatoririle cu băgare de seamă şi cu dreaptă socoteală, ca şi cum ţi-ar fi rânduite de însuşi Domnul, având pe egumen ca pe însuşi Dumnezeu, iar pe fraţi, ca pe îngerii lui Dumnezeu. Cel ce se supune capului, adică egumenului, se aseamănă îngerilor, iar cel ce se împotriveşte acestora face loc diavolului în inima sa. Doamne miluieşte! înfricoşat este cuvântul acesta scris de Sfântul Efrem Şirul.
Mântuitorul Hristos ne-a dat pildă pe Sine însuşi. El S-a smerit pe Sine şi a fost ascultător până la moarte. Ocărându-se, împotrivă nu a ocărât; pătimind, nu a îngrozit. Dar cel ce răspunde înapoi este sabie cu două ascuţişuri, cu unul se taie pe sine şi cu celălalt pe aproapele său.
Fii binevoitor şi cu dragoste caldă către toţi fraţii. Să ai inima, ochii şi chipul voioase, pline de duhovnicească cinstire; lipeşte-ţi cu tărie sufletul de întreaga frăţie şi slujeşte tuturor cu inimă deschisă, fără nici o făţărnicie. Nu îţi îngădui să gândeşti că pentru aceasta vei primi vreo laudă de la cineva; ci închipuieşte-ţi că slujeşti lui Dumnezeu şi îngerilor Săi, de a căror slujire eşti cu totul nevrednic. Dar slavă lui Dumnezeu că te-a învrednicit Domnul de această slujire!
Veghează cu luare-aminte ca nu cumva să se ridice împotriva ta gândul mândriei şi al slavei deşarte, cum că slujind fraţilor faci totul cât se poate de bine. Caută cât poţi să nu îngădui să lucreze în tine nefolositorul, răul şi de suflet pierzătorul gând al slavei omului, încât uneori nici nu bagi de seamă cum gândurile acestea ale tale se trufesc şi-ţi gătesc căderea.
Fă întotdeauna ceea ce ţi se porunceşte să faci sau ceea ce ai primit blagoslovenie să faci de obicei sau ceea ce ţi se cere; dar îndeobşte să nu cutezi a face nimic de la sine, orice ar fi. La lucrul de mână ori la ascultare păstrează cât poţi pe buze, în minte şi în gând rugăciunea şi prea scumpa şi de suflet mântuitoarea tăcere. Tot aşa, străduieşte-te să iei aminte la tine, să rămâi priveghind cu băgare de seamă la sufletul şi simţirile tale, oricare ar fi lucrul mâinii sau ascultarea cu care te îndeletniceşti. De se întâmplă a fi cu tine un altul la aceeaşi ascultare, fă-i metanie cu smerenie şi zi rugăciunea în şoaptă. După ce ai luat blagoslovenie, lucrează cum s-a arătat mai sus, eu rugăciune, cu dragoste, cu sârguinţă şi deplină trezvie.
Lucrează nu ca înaintea oamenilor, ci desăvârşit, ca înainte lui Dumnezeu şi a îngerilor Săi; că nu pentru oameni lucrezi, ci pentru însuşi Dumnezeu te nevoieşti. Ţine minte că tot cel ce face lucrul lui Dumnezeu fără de grijă este blestemat şi vrea să placă oamenilor; fereşte-te dar, pe cât îţi este cu putinţă, de lipsa de grijă şi de a vrea să placi oamenilor.
din „PATERICUL SAROVULUI”
