Scurte apoftegme filocalice
A ascuns (Dumnezeu) arătarea ta în porunci.
A doua mândrie: a-ţi pune pe seama ta isprăvile săvârşite, nu pe seama lui Dumnezeu.
A face şi a cunoaşte păcatul ţine de hotărârea voinţei.
A iscodi plin de curiozitate planurile Învăţătorului şi a vrea să pui la încercare cele poruncite de El însemnează a pune piedică înaintării tale proprii.
A ispiti pe Dumnezeu fără neapărată trebuinţă e de prisos.
A iubi pe aproapele ca pe tine însuţi înseamnă a avea grijă de fericirea lui prin virtute.
A întipărit Dumnezeu puterea Psalmilor în sufletul smerit.
A învăţa pe aproapele este o cădere a sufletului şi a voi să-l readuci la firea cea bună este o mare zdrobire a sufletului.
A judeca înseamnă a răpi cu obrăznicie un drept al lui Dumnezeu.
A mânca după poftă înseamnă a pofti să mănânci nu pentru trebuinţa trupului, ci din lăcomia pântecului.
A mânca şi a bea din toate cele puse înaintea-ţi de Dumnezeu nu se împotriveşte canonului conştiinţei.
A nu avea experienţa momelii răului e propriu firii neschimbabile, nu celei omeneşti.
A odihni pe cineva şi a-l petrece cu dragoste este rugăciune.
A osândi înseamnă a-ţi pierde sufletul.
A pătimi pentru Hristos înseamnă a răbda cele ce ni se întâmplă.
A renunţa la voia ta în favoarea aproapelui înseamnă că mintea ta vede virtuţile lui.
va urma
