„A atribui episcopului Romei mai mult decât se poate acorda în dogma creştină unui om, a-l numi mai mult decât poate fi numit un om şi a-l cinsti cu gesturi cu care se cinsteşte nu un om şi cu care n-a fost de fapt cinstit nici un om, nici chiar un sfânt, înseamnă a-l diviniza şi a-l face obiect de cult. Dacă papa ar fi măcar un sfânt, i s-ar cuveni, fireşte, un respect deosebit, deşi sfinţii se venerează cultic după moarte. Dar papa nu este un om sfânt, nu este încă declarat sfânt. Teologia romano-catolică admite deocamdată chiar că, din punct de vedere moral, papa este un om ca noi toţi şi că poate păcătui. El este totuşi divinizat şi ca şi adorat. Formularea dogmatică a acestei concepţii şi a acestei atitudini, cu lung trecut, nu este încă făcută oficial, dar ideea există, există şi o anumită practică, şi întemeierea ei nu va fi lucru prea greu; dimpotrivă, va putea fi mai uşor decât dogmatizarea infailibilităţii de la 1870. După prerogativa divină, care este infailibilitatea, se vor putea acorda papei şi alte titluri şi drepturi divine, cuvenite urmaşului lui Petru, «vicarul lui Hristos», reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ. Cuvintele din Psalmul 81, 6 («Eu am zis: sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fiii Celui Preaînalt!») şi de la Ioan 10, 34 («Nu e scris în legea voastră că Eu am zis că dumnezei sunteţi?») nu pot justifica nicidecum dumnezeirea papei.”
(Prof. Dr. Teodor M. Popescu)
„Acuzată de conservatorism, Ortodoxia e singura care ştie ce conservă: apa cea vie a Evangheliei lui Hristos, pururi înnoitoare prin Duhul Sfânt. Şi e de-ajuns.”
(Bartolomeu Valeriu Anania)
„Adevărul credinţei este şi adevărul vieţii. Rugându-Se pentru aleşii Săi, înainte de slăvitele Lui patimi, Mântuitorul Iisus Hristos Se adresează Tatălui cu aceste cuvinte: «Sfinţeşte-i cu adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul» (Ioan 17, 17). Credinţa ortodoxă ascunde în ea însăşi acest adevăr suprem, puterea şi dinamismul Duhului dătător de viaţă şi sfinţenie. Acolo unde în viaţa creştină preamărirea liturgică se afirmă ca un principiu absolut al existenţei, «însuşi adevărul se arată pe sine însuşi»: «Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi» (Ioan 8, 32).”
(Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan)
„Adevărul de credinţă nu şade în gura unuia, ci în ceea ce «au grăit Prorocii, au învăţat Apostolii, a încuviinţat Biserica, au învăţat dascălii, precum a primit lumea, precum a luminat Harul, precum a descoperit Adevărul, precum a pierit minciuna, precum a arătat Înţelepciunea, precum a biruit Hristos, căci aceasta este credinţa Apostolilor, aceasta este credinţa Părinţilor, aceasta este credinţa ortodocşilor, aceasta este credinţa care a întemeiat lumea!»” (Din Sinodikonul Ortodoxiei)
„Adevărul dumnezeiesc S-a înomenit spre a ne mântui prin Sine pe noi, cei pierduţi în urma primirii şi însuşirii minciunii aducătoare de moarte. De veţi rămâne în cuvântul Meu, vesteşte El, de veţi primi învăţătura Mea şi veţi rămâne credincioşi ei, cu adevărat ucenici ai Mei sunteţi; şi veţi cunoaşte Adevărul, şi Adevărul vă va slobozi pe voi!(In 8, 31-32). A rămâne credincios învăţăturii lui Hristos poate numai acela care leapădă şi va lepăda cu hotărâre toate învăţăturile care au fost, sunt şi vor fi născocite de duhurile lepădate şi de oamenii lepădaţi, învăţături vrăşmaşe învăţăturii lui Hristos, învăţăturii lui Dumnezeu, care pun în primejdie întregimea şi curăţia ei. În neştirbită întregime este păstrată învăţătura de Dumnezeu descoperită numai şi numai în sânul Bisericii Ortodoxe de Răsărit.”
(Sf. Ignatie Briancianinov)
„A dobândi sensul Ortodoxiei necesită o îndelungată ucenicie pe lângă un părinte, aşa cum deprinderea artei icoanei implică o îndelungată ucenicie pe lângă un maestru iconograf. În această ucenicie, noi ştim că suntem călăuziţi de părinţii duhovniceşti din toate timpurile, dar, dincolo de ei, noi suntem învăţaţi prin Duhul Sfânt, prin Hristos şi prin Tatăl Însuşi. Căci Tatăl nostru este unicul nostru Părinte, Hristos este unicul nostru Domn, iar Duhul Sfânt este singurul Care poate într-adevăr să împlinească acest miracol de a ne face să renaştem în credinţă, în iubire, în deplinătatea tainei Ortodoxiei.
(Pr. Prof. Dr. Boris Bobrinskoy)
„A fi ortodox înseamnă o mare nobleţe.”
(Christos Yannaras)
Tezaurul Ortodoxiei – texte alese –
Alcătuire de Ignatie Monahul
Editura Ştefan, Bucureşti, 2008
