CÂND oare s-a scurs încă un an din viața noastră?!…
Nici nu ne dăm seama. Parcă abia ieri intram în acesta, la al cărui capăt, iată, deja ne vedem ajunși!…
O, viața noastră scurtă, ce grăbită te scurgi spre sfârșit! Ce puțini sunt anii tăi, viață! Și ce iute trec și aceștia, ca niște cârduri de cocori grăbiți spre alte zări, spre alte continente…
Până la o oarecare vârstă n-aveam timp de melancolii. Apoi, dintr-o dată, ceva parcă s-a răsucit în noi. Și, ca treziți dintr-un vis, privim în jurul nostru, încercând să regăsim ceva care… iată, nu mai e… Cum? Așa, dintr-o dată? … Și o jale amară, dureroasă ni se cuibărește în suflet și nu vrea să mai plece. Unde suntem noi, cei de ieri? Noi, copiii aceia surâzători, cu ochi inocenți și întrebători?!
Privirile ni se opresc uimite pe chipurile copiilor sau nepoților noștri, care, iată, ce mult seamănă cu noi cei de ieri! Aceiași ochi mari privesc spre viitor, aceeași nevinovăție le e zugrăvită pe chip… Nici o urmă de tristețe.
Dar noi, noi — copiii de ieri — unde suntem? Unde și când au dispărut, oare, frumoșii și nevinovații noștri ani tineri? Unde s-au risipit? Și spre unde ne grăbim noi, oare?
— Hei!… Anilor!… Unde sunteți voi? … De ce fugiți așa? …
Nici un răspuns… Numai ecoul ne întoarce înapoi un glas pe care nu ni-l recunoaștem. Nu e glasul nostru!… Al nostru nu suna așa străin…
*
Ne întoarcem încă o dată dintre colinde…
Încercăm să ne mai considerăm tineri. Și parcă reușim. Sau poate că tocmai grupurile tinere de colindători, care ne-au trecut pe sub fereastră, sau care ne-au umplut pentru câteva clipe casa, ne-au furat și ne-au dus cu ei, amăgindu-ne pentru un scurt timp? …
Acum însă, când casa ne-a rămas iarăși goală, și liniștea aceasta prea mare ni se furișează în suflet, ne simțim, dintr-o dată, atât de singuri… Atât de dureros de singuri!…
Dragii noștri!
Cu toții constatăm că se duce viața noastră mult prea repede. Dar numai cu această constatare tot n-am realizat nimic. Ne-au fost date aceste zile ale noastre ca o arvună din partea Milostivului nostru Dumnezeu, pe care s-o chivernisim bine, în vederea câștigării unei alte vieți — Viața Veșnică. Și aceasta nu e doar o poveste.
Cât am reușit noi, în toți acești ani trecuți, să realizăm pentru Dincolo? Cât am reușit să ne despovărăm de tot ceea ce ne atrage spre ce este pământ, plăcere vinovată, amăgire deșartă? Și câte ne mai țin încă încătușați în uitare și nepăsare față de nevoile sufletului?
lată, s-a mai dus un an! Măcar de data aceasta poate că am înțeles să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Haideți să ne cercetăm fără cruțare, fără milă toate ascunzișurile vinovate ale vieții noastre! Și să scoatem afară tot ceea ce nu face cinste lui Dumnezeu, tot ceea ce ne întinează și ne apasă sufletul, ca să poată lua în noi chip Hristos Mântuitorul nostru și să devenim și pe dinăuntru, și pe din afară oameni noi cu adevărat! Să n-avem odihnă, dragilor! Să nu ne înșelăm pe mai departe, spunând: „Lasă, mai am vreme!…” Nu! Nu mai este vreme! Vremea noastră este pe sfârșite! Numai astăzi mai este al nostru!
lată cum și în anul din care ieșim câți dintre cei dragi nouă s-au dus! Parcă nici n-au mai fost… Și atâția dintre ei, încă atât de tineri!… Iar o dată cu ei s-a dus o parte și din sufletul nostru… Mâine va fi și plecarea noastră! Unde ne vom duce noi?… Spre care loc? Ne-am pregătit noi ceva Dincolo?… O locuință, care să ne fie ospitalieră și intimă pentru Veșnicia Întreagă!…
Curând va bate ceasul d o i s p r e z e c e !
Nu ridicați paharul, cu ochii ațintiți pe televizor! Ci plecați-vă genunchii, cu ochii spre icoana Celui Răstignit pentru noi toți: pentru mine și pentru tine, iubitul meu! Și măcar din acest an, care poate fi pentru oricare dintre noi ultimul, să-L alegem pe Dumnezeu ca Prieten! Să-L alegem Călăuză spre Patria de Dincolo!
Curând vom bate și noi Ia poarta milei Sale. Ne va deschide El?
Dacă am călătorit cu El, rupând-o pentru totdeauna și dintr-o dată cu toate înclinațiile noastre spre păcat, sigur, nu ne va lăsa afară. Ci ne va spune așa cum ne-a promis:
— Vino, slugă bună! Intră În Împărăția Tatălui Meu!
Doamne veșnic Bun, ajută-ne! Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Fratele Costel BALAN
