Când s-au plinit vremurile şi a venit pe pământ Pruncul lisus, era în zodia Vărsătorului de Sânge. Numele său era Irod. Furase stăpânirea şi întruchipa icoana hâzeniei trupeşti şi sufleteşti. Dar mai presus de toate era lesne vărsător de sânge.
Şi-a ucis, pentru o nedreaptă bănuială, femeia. Şi-a înnecat prin vicleşug, un cumnat. A osândit la moarte alți doi cumnați. Şi-a ucis soacra. A ars de vii câteva căpetenii ale Fariseilor. Nu a fost deajuns atât. Şi-a ucis copiii, strângându-i de gât, de teamă să nu-şi răsbune asupra lui pentru mama lor.
Şi acuma, auzind de la cei trei închinători din Răsărit, că s’a născut »Regele Iudeii«, tresărea mădularele lui de mânie. Inima lui de barbar cerea să verse și sângele Noului Născut care-i va lua »tronul«.
Cum să-L afle însă, dacă Magii nu s-au ținut de cuvânt să-i dee şi lui de ştire »să meargă să I-se închine«? Și atunci i s-a tulburat fierea de necaz şi a poruncit ca să treacă prin sabie pe pruncii de la 2 ani în jos! Câți vor fi fost nevinovații aceştia cari au ispăşit Naşterea lui Hristos, nimeni nu ştie anume. Se vorbeşte de 14 mii. Vrednic de ştiut este, că, în mânia lui, tiranul, a uitat că printre cei cu vârsta osândită este şi un copilaș al său, la o doică din Betleem.
Ce taină mare se cuprinde în sângele acestor neprihăniți! E o jertfă… care se va repeta. Toți neprihăniții din Iudeia cad pentru apărarea Aceluia care-şi va da viața preț de răscumpărare pentru cei vinovați! Ce tâlc minunat! Câte mii de martiri vor trebui să ispăşească, după Răstignirea Lui, »crima de a fi crezut în Învierea Domnului«!
Și mai e ceva tainic în măcelărirea acestor prunci. De-ar fi scăpat de sabia lui Irod, s-ar fi găsit în şirul celor ce aveau să strige în pretoriul lui Pillat: «Răstigneşte-L, Răstigneşte-L«.
Dar aşa, ei au rămas pentru veşnicie, nevinovați!
Ceilalți însă au fost, prin îndurare, iertați: »pentru că nu stiu ce fac«.
Voi cari aveți copii sub doi ani… i-ați închinat din toată inima lui lisus? Ori îi pregătiți, prin viața voastră şi a lor, pentru a-L răstigni?
Voi, cari vă numiți »Ostaşi ai Domnului«, sunteți voi gata să plătiți și cu viața, ca martirii veacurilor de credință fragedă, credința voastră în Răscumpărătorul veşniciei voastre?
Iată vine numărătoarea cea mare a sufletelor. Rândunelele ca şi toate »păsările călătoare« se înnumără la plecare. Iisus a venit pe pământ tocmai în vremea unei numărători. În fiecare an, Corul îngerilor, ne aminteşte că El coboară printre noi. Voi toți cari i-ați gătit sălaş în inima voastră: numărați-vă! Căci voi, mari sau mici, cari-L aşteptați cu drag: sunteți copii împotriva cărora n-a încetat Irod a ridica sabia urgiei!…
Pr. Iosif Trifa în foaia Oastea Domnului, 1931 (Anul 2, nr. 1-52)
